Vezi toate limbile prezente aici? Noi traducem toate știrile Global Voices astfel încât toata lumea să aibă acces la tot ce se petrece in lumea întreagă.

Tinerii din Moldova speră la o schimbare venită din afară

Un bărbat trece pe lângă o pictură ce ilustrează părinți care așteaptă îngrijorați în Chișinău, 2014. Fotografie: Misha_Tokyo / Flickr. CC BY 2.0

Acest articol a fost posibil prin parteneriatul cu Transitions, o organizație editorială și de formare media cu sediul în Praga.

Republica Moldova este binecuvântată cu un climat moderat, peisaje rustice, vin căutat, precum și cu sate goale. Moldovenii pleacă cu grămada; țara lor are acum una din populațiile care scad cel mai rapid din lume. Sărăcia, agitația politică constantă și corupția adânc înrădăcinată i-au convins pe mulți să cumpere un bilet doar dus. Unii devin lucrători sezonieri migranți, întorcându-se în fiecare an câteva luni. Alții, mulți dintre ei cu înalt grad de educație, preferă să plece definitiv. Conform unui studiu UNFPA din 2016, dacă nu se vr lua măsuri eficiente de către guvernul Moldovei pentru a îmbunătăți calitatea vieții, peste 15 ani populația țării, estimată la aproape trei milioane de locuitori, ar putea scădea cu 24 de procente.

E greu de stabilit numărul exact al moldovenilor care trăiesc și lucrează în străinătate. Biroul Național de Statistică estimează numărul acesora la circa 800.000, dar ar putea fi vorba de două milioane dacă îi luăm în considerare pe cei care au părăsit țara folosind alte pașapoarte. Moldova recunoaște cetățenia multiplă, iar mulți cetățeni moldoveni pot solicita un pașaport UE din Romania (cele două țări au fost unite între 1918 și 1940). 

Aproape 80% dintre emigranți au vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani, o presiune în creștere asupra economiei locale de vreme ce populația de vârstă activă este în declin. Conform Băncii Mondiale, 40% dintre cei care emigrează au educație calificată, contribuind la “exodul creierelor”. Precum situația geopolitică din țară, preferințele migratorii ale moldovenilor sunt împărțite între orient și occident; 80% dintre emigranții moldoveni sunt concentrați în trei state: Federația Rusă, Italia și Portugalia.

În lumina recentelor schimbări politice, acum este un timp bun să ne oprim asupra efectelor acestei emigrații masive asupra politicii interne din Moldova. Sunt tinerii moldoveni din diaspora încă motivați să lupte pentru un viitor mai bun într-o țară care i-a lăsat în urmă? A fost emigrarea lor un semn că renunță la speranța unei schimbări acasă? Iar această emigrație a tinerilor privează ea țara de șansa de a îndepărta o elită discreditată și de a obșine schimbări durabile? Am vorbit cu mai mulți moldoveni din diaspora pentru a le înțelege perspectivele.

“Sunt câteodată puțin invidioasă pe acești tienri din Occident care niciodată nu au fost confruntați cu ideea de a-și părăsi țara pentru că nu au un viitor acolo… Cred că este greu pentru ei să ne înțeleagă”, spune Ana (pseudonim), cetățean în vârstă de 33 de ani din Moldova care și-a petrecut ultimii zece ani din viață în Grecia.

De când și-a pierdut mama din cauza cancerului la vârsta de nouă ani, Ana a visat să devină doctor. După ani grei de studii a fost admisă la colegiul de medicină din Chișinău, capitala țării. “Eram obișnuită cu greul, așa că nu m-am așteptat ca această nouă etapă să fie ușoară”, își amintește Ana, ai cărei doi frați mai mici au rămas în satul natal. “Trebuia în continuare să am grijă de ei, pentru că tata plecase la Moscova să ne susțină financiar. Am lucrat ca asistentă pentru o vreme, dar cu un salariu de 2,000 Lei moldovenești (circa €100), era imposibil să economisesc ceva. Așa că am hotărât să plec în străinătate”.

Decizia Anei de a emigra a venit la câțiva ani după ce Moldova a obținut ridicarea vizelor pentru UE în 2014. “Să obții viza de muncă pentru o țară occidentală era ceva complicat, iar în acea vreme erau mai puține agenții care se ocupau cu așa ceva în comparație cu astăzi. M-am considerat extrem de norocoasă când am primit un job pentru vară în Grecia. Nu făceam nimic pe domeniul meu de pregătire, dar eram plătită mult mai mult decât atunci când lucram ca asistentă în Moldova, așa că am hotărât să stau mai mult și să fac economii. Știam că o să ajung un imigrant ilegal, dar atunci nu vedeam nicio șansă de supraviețuire acasă. Nici acum nu văd, după 13 ani”, concluzionează Ana cu un zâmbet trist.

Perspectiva sumbră, larg împărtășită de emigranții moldoveni, are urmări asupra politicii electorale din țară. Conform lui Denis Cenusa, cercetător în științe politice la universitatea Justus Liebig din Giessen, din Germania, “emigrația îmbătrânește atât forța de muncă cât și bazinul electoral. Ca atare, alegerile politice și comportamentul electoral al votanților vârstnici arată mai multă neîncredere față de politicieni și viziunile progresiste. Mai mult, emigrația în creștere a tineretului afectează activismul politic al populației tinere rămase în țară, care își concentrează eforturile pe căutarea de oprtunități în străinătate în loc să-ți îmbunătățească situația de acasă prin activism sau participare de natură cetățenească sau politică mai ridicată”.

Vadim Pistrinciuc, expert pe politici publice la Institutul pentru Inițiative Strategice din Chișinău, este de aceeași părere: “faptul că cei mai mulți tineri emigrează, iar că diaspora moldovenească este alcătuită din oameni activi, lucrători, antrenează un deficit de voturi pentru partide care susțin valorile europene, lupta împotriva corupției, precum și politicile economice asumate. De aceea partidele noi apărute au o dificultate mult mai mare în a-și transmite ideile în societate. Ar fi mult mai ușor pentru politicieni și partide tinere să-și facă ideile auzite și votate dacă mai mulți tineri ar rămâne în țară… Populismul socialist, de stânga, este mai ușor vândut populației îmbătrânite care a rămas”, explică Pistrinciuc, care până anul trecut a fost și parlamentar din partea Partidului Liberal Democrat.

Totuși, unii tineri au ales să rămână, sau chiar să se întoarcă în țară, pentru a lupta pentru o Moldovă cu perspective mai bune. Dorin Frăsâneanu, în vârstă de 26 de ani, este unul dintre ei.

“Când am plecat, nu voiam să mă întorc. Dar cu timpul, am învățat să nu spun niciodată niciodată”, începe Frăsâneanu, care a plecat prima dată din Moldova acum zece ani pentru a studia în Marea Britanie cu o bursă HMC, înainte de a studia în Franța și în Rusia. Călătoriile l-au pus în contact cu membrii din numeroasa diasporă moldovenească, îndeosebi în Rusia și în Israel. “Am auzit multe povești oribile”, își aduce aminte Dorin, care a decis la Crăciunul din 2018 că vrea să facă ceva să aducă o schimbare. Frăsâneanu s-a întors în cele din urmă pentru scurt timp în Moldova pentru a candida din partea blocului pro-european ACUM pentru alegerile parlamentare din februarie 2019. Dorin a candidat pentru circumscripția uninominală nr.51, care îi reprezintă pe cetățenii ce trăiesc în țări aflate la est de Moldova (parlamentul țării prevede trei asemenea locuri, rezervate pentru diaspora). El a obținut 27.15% din voturi, fiind pe locul doi după Gheorghii Para, candidatul partidului socialist pro-rus PSRM.

Măcinat de sentimentul că și-a dezamăgit votanții prin necâștigarea alegerilor, Dorin nu regretă că a luptat în numele lor. Experiența l-a făcut pur și simplu mai curios să se întoarcă în Moldova într-o zi, pentru a lucra în serviciul public. Spune doar că ar fi prudent în legătură cu circumstanțele întoarcerii sale.

Condițiile s-au schimbat la scurt timp după acel vot, când partidele ACUM și PSRM au votat împreună, în mod neașteptat, căderea nepopularului Partid Democrat din Moldova (PDM) aflat la guvernare. Ele au format o coaliție de guvernare în frunte cu Maia Sandu, care a declarat în calitate de prim-ministru că cea mai mare provocare pentru Moldova este faptul că “oamenii nu cred în această țară și pleacă din ea”. În consecință, guvernul Sandu a încercat să atragă membrii din diaspora înapoi în serviciul public din Moldova. În noiembrie 2019, guvernul pro-european condus de Maia Sandu a fost demis în baza unei moțiuni de cenzură inițiată de PSRM din cauza unui eșec în implementarea reformei juridice. Guvernul actual, format în majoritate de foști consilieri ai președintelui Igor Dodon, se pregătește acum pentru a fi reales în alegerile din 2020. Așa cum a făcut în alegerile prezidențiale din 2016, Dodon o va înfrunta cel mai probabil pe Maia Sandu, care s-a clasat pe locul doi, cu 47.82% din totalul voturilor, dar cu o majoritate clară în rândul diasporei moldovenești, exceptând-o pe cea din Rusia.

“Diaspora ar putea aduce voturile decisive în alegerile prezidențiale din 2020. Această parte din electorat este mai importantă pentru opoziție decât pentru partidul aflat la guvernare, care folosește investiții publice pentru a-i convinge pe votanții de acasă”, explică Cenusa. “Pentru alegerile prezidențiale din 2020, partidul conducător poate încerca să stimuleze activitatea politică în rândul imigranților moldoveni care lucrează în Rusia, pentru a contrabalansa voturile furnizate de diaspora din occident”, a mai spus acesta.

Rămâne de văzut dacă aceste deschideri față de moldovenii din diaspora vor avea rezultate. Ceea ce este sigur este că ele pot crește în importanță doar dacă tendința către emigrație a tinerilor din țară va continua.

Ca atare, Pistrinciuc subliniază faptul că tinerii joacă încă un rol important în politica din Moldova, oriunde ar fi. “Ei sunt cei care bat la uși; sunt foarte vizibili online, îndeosebi pe social media și pe noile rețele media, unde fac valuri. Ei trimit de asemenea mesaje îndemnându-i pe părinți și pe bunici să voteze, ceea ce a fost destul de vizibil în recentele alegeri când partidele sau candidații pro-europeni au câștigat regiuni sau localități importante acolo unde nimeni nu se aștepta la asta… Parlamentul de astăzi este cu mult mai tânăr decât cel precedent, arătând că votanții vor ca tinerii să fie parte a procesului politic. Vor ceva nou”, concluzionează acesta.

“Oamenii s-au săturat de situația politică”, rezumă Dorin. “Amânarea continuă a reformelor face ca oamenii cu greu să mai poată avea încredere în politicieni. A existat un moment optimist [anul trecut], când guvernul oligarhului [Vlad] Plahotniuc a fost înlocuit, dar apoi… ceea ce a urmat ne-a dezamăgit. Aleg să rămân optimist, cred”, adaugă Dorin cu un zâmbet ascuns.

La polul opus, Ana ezită să vorbească despre politică. Chiar dacă nu l-a întâlnit niciodată pe Dorin și viețile lor sunt total diferite, ea îi împărtășește îngrijorările. “Urmăresc știrile, dar, ca să fiu sinceră, îmi pasă mult mai puțin decât înainte. [Politicienii] fac orice vor ei acolo. Aș vrea să mă întorc în Moldova într-o zi; mi-e tare dor de casă, dar nu vreau să-mi cresc copiii într-o țară coruptă căreia nu îi pasă de oamenii ei”, declară Ana. 

Vezi seria specială Global Voices despre Criza politică din Moldova

Începe discuția

Autori, vă rugăm Deconectează-te »

Indicații

  • Toate comentariile sunt verificate de un moderator. Nu trimite comentariul de mai multe ori sau va fi perceput ca fiind spam.
  • Te rugăm să-i tratezi pe ceilalți cu respect. Comentariile care conțin mesaje de ură, sunt obscene sau reprezintă atacuri personale nu vor fi aprobate.