Orașul Altamira, în partea de nord a Braziliei, este situat în inima Amazoniei. Imagine: Pablo Albarenga/Mídia Ninja, CC BY-NC-SA 2.0
Altamira, un oraș din inima pădurii amazoniene din Brazilia, este ca întindere cel mai mare oraș din țară [1], iar la nivel mondial al treilea [2] ca suprafață. Este mai extins decât Portugalia, Elveția sau Islanda, în ciuda unei populații de doar 114,000 de locuitori. În 2019, Altamira a ajuns în presa internațională ca urmare a știrilor despre incendiile de pădure — este al doilea [3] cel mai afectat oraș din Brazilia de către focurile de pădure din 2019. Dar nu este singura provocare întâmpinată de acest oraș.
În ultimii ani, Altamira a cunoscut o creștere în ceea ce privește amenințările față de teritorii indigene, închisoarea și violența urbană. Pe data de 29 iulie, 58 de persoane au murit [4] în închisoarea orașului după o dispută internă; 16 persoane au fost decapitate. Mulți dintre aceștia așteptau procesul. Alți patru prizonieri au fost uciși înăuntrul unei mașini guvernamentale în timp ce erau transportați către o altă clădire în urma masacrului. A fost al doilea masacru ca dimensiune din istoria penitenciară braziliană, fiind întrecut doar de masacrul din Carandiru din 1992 [5], în care 111 persoane și-au pierdut viața.
La începutul lui septembrie, Global Voices a vorbit cu părintele Romildo, un preot responsabil de ramura din Altamira a pastoralei penitenciare catolice. Acesta a spus că mai multe familii așteaptă să-și identifice rude posibil ucise.
Acesta declară că populația penitenciară din Altamira s-a dublat în ultimii ani. În timp ce anterior disputele erau restrânse la grupuri locale, acum există în oraș entități noi, mai puternice — precum Comando Vermelho [6], principalul grup criminal din Rio de Janeiro, și PCC [7], din São Paulo, cea mai mare organizație criminală din Brazilia. El spune:
Altamira virou um cenário de guerra. Todos os finais de semana nos deparamos com assassinatos, com furtos. A cidade foi ficando desordenada. Em detrimento a isso, percebemos que a população carcerária foi inchando. Tínhamos um presídio que não comportava o número de presos e foi aumentando.
Altamira a devenit un peisaj de război. În fiecare weekend vedem crime, furturi. Orașul nu cunoaște ordine. Între timp, am observat că populația din penitenciare a crescut. Capacitatea închisorii era deja depășită, dar numărul prizonierilor a continuat să crească.
Romildo s-a născut la 46 km distanță de Altamira și s-a mutat în oraș în tinerețe pentru studii. Acum lucrează într-o comunitate agroecologică și face vizite regulate la închisoarea din oraș. Așa cum spun mulți oameni din Altamira, rădăcinile multora dintre problemele curente au legătură cu construcția barajului Belo Monte [8], o centrală hidroelectrică de 7,3 miliarde de dolari inaugurată în 2016 pe râul Xingu.
Un baraj a fost plănuit în zonă încă din anii 1970, dar de-abia în 2011, în timpul guvernării de stânga a Partidului Muncitoresc, construcția a început să ia formă. Guvernul a justificat dezvoltarea barajului drept o măsură de a asigura securitatea energetică a Braziliei pe fondul creșterii cererii de electricitate.
Romildo își amintește:
Do dia para a noite, [a população cresceu]. Isso se deu por conta do empreendimento de Belo Monte, a construção da hidrelétrica que trouxe muitas pessoas, e a cidade inchou. Tínhamos uma infraestrutura que mais ou menos já era deficiente, não comportava as demandas da cidade, e com a construção isso piorou.
Tivemos na cidade de Altamira pessoas que vieram com um trabalho certo, mas também muitos aventureiros, pessoas que foram na esperança de encontrar trabalho e se depararam com dificuldades, especialmente, para achar aluguel. Os preços subiram. Quando se tem um empreendimento do tamanho de Belo Monte, a criminalidade também aumentou.
Populația a crescut peste noapte. Totul din cauza Belo Monte, construcția barajului a adus mulți oameni, iar orașul a luat proporții. Infrastructura era deja defectuasă, nu a răspuns nevoilor orașului, iar odată cu barajul s-a înrăutățit.
Mulți oameni au venit în Altamira cu joburi prestabilite, dar au existat și mulți aventurieri, care au venit cu speranța de a găsi de lucru și care s-au lovit de dificultăți, mai ales în privința locuinței. Chiriile au crescut. Cu o întreprindere de dimensiunea Belo Monte, criminalitatea a crescut de asemenea.
La începutul anilor 2000, rata de omicid din Altamira [9] era de 11,3 crime la 100,000 de locuitori. În 2017, ajungea la 135,5. A depășit rata de omicid din Honduras [10], care deținea cea mai înaltă rată din lume la acest capitol în acel an, conform ONU. Cel mai recent Atlas al violenței [11], un studiu anual brazilian de securitate publică, plasează Altamira pe locul doi în topul celor mai violente orașe din Brazilia.
Populațiile indigene au avut de suferit cel mai mult din pricina construirii barajului din Belo Monte. În septembrie, poliția federală braziliană a descoperit o zonă defrișată de 15,000 de hectare în interiorul unui teritoriu desemnat oficial drept teritoriu indigen [12] din Altamira. În august, lideri Xikrin [13] au spus că au primit amenințări de la un grup armat de 300 de persoane care își construiau case pe teritoriul lor.
În 2014, Eliane Brum [14], un jurnalist premiat din Brazilia care face reportaje despre Belo Monte de ani întregi, l-a intervievat [15] pe procurorul federal brazilian Thais Santi, în funcție în Altamira. Santi a afirmat că judecătorii obișnuiesc să spună că nu se pot amesteca în decizii politice sau guvernamentale referitoare la Belo Monte, chiar și atunci când neregulile sunt evidente.
Santi spune că a văzut comunități separate de construirea barajului, cu o creștere a dependenței de alcool și a incidentelor rasiste. Santi a numit situația din regiune “un etnocid indigen”:
Encontrei aqui a continuação do que eu estudei no meu mestrado a partir da (filósofa alemã) Hannah Arendt. Belo Monte é o caso perfeito para se estudar o mundo em que tudo é possível. A Hannah Arendt lia os estados totalitários. Ela lia o mundo do genocídio judeu. E eu acho que é possível ler Belo Monte da mesma maneira.
Am găsit aici continuarea a ceea ce am studiat la master plecând de la filozoful german Hannah Arendt. Belo Monte este un caz de studiu perfect pentru o lume unde totul este posibil. Hannah Arendt a studiat state totalitare. A studiat lumea genocidului evreiesc. Și cred că este perfect posibil să privim Belo Monte în aceeași cheie.
Focurile din Amazonia
Focurile amazoniene de pe prima pagină a jurnalelor internaționale din luna august par a fi de natură umană, posibil criminală. Jurnalistul local Adecio Piram [16] a raportat că țăranii ar fi organizat “o zi de foc” în statul Pará pe data de 10 august, dând foc unei arii din jurul unui drum federal. Jurnalul Globo Rural a raportat [17] ulterior despre caz:
Já se sabe que mais de 70 pessoas – de Altamira e Novo Progresso — entre sindicalistas, produtores rurais, comerciantes e grileiros, combinaram através de um grupo de WhatsApp incendiar as margens da BR-163, rodovia que liga essa região do Pará aos portos fluviais do Rio Tapajós e ao Estado de Mato Grosso. A intenção deles era mostrar ao presidente Jair Bolsonaro que apoiam suas ideias de “afrouxar” a fiscalização do Ibama e quem sabe conseguir o perdão das multas pelas infrações cometidas ao Meio Ambiente.
Se știe că mai mult de 70 de persoane — din Altamira și [din orașul] Novo Progresso — printre aceștia sindicaliști, fermieri, comercianți și proprietari de pământ, au stabilit prin WhatsApp să dea foc de-a lungul autostrăzii BR-163, care leagă acea regiune de porturi din Pará de pe râul Tapajós, precum și de statul Mato Grosso. Intenția lor era de a-i arăta președintelui Jair Bolsonaro că îi susțin ideile de “a o lăsa mai moale” cu inspecțiile Ibama [regulatorul pentru mediul înconjurător din Brazilia] și poate de a obține o anulare a amenzilor de mediu din trecut.
În dialog cu O Globo [18] Rio de Janeiro, Rodolfo Salm, profesor la universitatea federală din Pará (UFPA), a spus:
A verdadeira época das queimadas em Altamira não começou. A situação se torna dramática em outubro, novembro. Neste ano, a coisa vai chegar num nível apocalíptico.
Adevăratul sezon al incendiilor din Altamira încă nu a început. Situația devine mai dramatică în octombrie, noiembrie. Anul acesta, lucrurile vor atinge un nivel apocaliptic.
Debora Alvares, reporter al The Huffington Post Brasil [19], a scris despre o întâlnire pe care a avut-o cu exploatatori forestieri, care ar fi amenințat-o. Ea spune:
Esse clima tenso no ar, misturado à fuligem, não parece ser exceção. Diferentes fontes em Altamira me relataram um recente ataque a carros do Ibama, instituto de meio ambiente, quando correu a notícia de que haveria mais inspeções nessa área ao norte de Altamira. Até uma ponte teria sido destruída por madeireiros.
Um dos problemas relatados por um fiscal do Ibama que entrevistei é o próprio acesso na região amazônica. Os trechos longos de estrada de terra na BR-230 dificultam chegar às áreas de mata onde ocorrem incêndios.
Această tensiune în aer, amestecată cu funinginea, nu pare o excepție. Diferite surse din Altamira mi-au povestit despre un atac recent asupra mașinilor Ibama, după ce știri cu privire la viitoare inspecții în regiune au început să circule. Se pare că un pod ar fi fost distrus de exploatatori silvici.
Una dintre problemele semnalate de către unul dintre agenții Ibama pe care l-am intervievat ține de accesul la regiunea amazonică. Lungi porțiuni de noroi pe BR-230 fac dificil accesul la zonele de pădure unde apar focuri.
Într-un articol publicat pe data de 13 septembrie [20], Eliane Brum spune că după incendii, Altamira a fost invadată de reporteri, ceea ce i-a creat orașului speranța că și alte probleme ale sale vor căpăta atenție. Într-un an care s-a dovedit neobișnuit de greu pentru oraș, Father Romildo concluzionează:
Nós vivemos em Altamira o mundo do tudo é possível. Temos a impressão que vivemos um mundo sem lei.
Trăim în Altamira, unde orice este posibil. Avem impresia că trăim într-o lume fără lege.