La cinci ani după apariția epidemiei HIV într-o comună cambodgiană, sătenii se simt uitați

Femei infestate cu HIV în comuna Battambang Roka, iunie 2019. (VOD/Saut Sok Prathna)

Acest articol editat de Saut Sok Prathna este preluat de pe VOD News, un site independent de știri din Cambodgia, și republicat pe Global Voices ca parte dintr-un acord de partajare a conținutului.

Casa lui Yem Chrin, un medic local ce execută în prezent o pedeapsă cu închisoarea de 25 de ani, a rămas abandonată în comuna Roka din Cambodgia, localizată în districtul Battambang Sangke.

În 2015, o instanță provincială l-a condamnat pentru oferirea de tratament medical fără a deține licență. Printre alte acuzații, Yem Chrin a fost găsit responsabil, în final, pentru răspândirea virusului HIV printre sute de săteni prin refolosirea de seringi murdare în 2014.

Pentru o perioadă de timp, cazul a atras atenția pe plan național și internațional, descoperindu-se că aproape 300 de săteni — de la copii până la persoane în vârstă de 80 de ani și călugări din pagode — au avut rezultatul pozitiv la testul HIV.

Odată cu atenția a venit ajutorul: îndrumare despre cum să trăiască cu HIV, îmbunătățirea drumurilor și a clinicilor, programe suplimentare de educare a copiilor.

Dar cinci ani mai târziu, viața din comună a devenit în cea mai mare parte una de tăcere și moarte timpurie. Ray*, o femeie în vârstă de 66 de ani afectată de virus, spune:

No one pays attention. No one thinks about us. I don’t know why they don’t care.

Nimeni nu ne acordă atenție. Nimeni nu se gândește la noi. Nu înțeleg de ce nu le pasă.

Samoeun, 34 de ani, a spus că ea și alți cinci membri ai familiei au HIV. Era slăbită și letargică în majoritatea timpului, iar uneori nu reușea să își amintească lucruri.

A spus că bătrânii și copiii din comună au nevoie de mai mult ajutor.

Some children have lost their mothers. They should be given support to continue their studies.

Unii copii și-au pierdut mamele. Au nevoie de ajutor ca să își continue studiile.

Copilul în vârstă de 13 ani al lui Samoeun are, de asemenea, HIV. Mama spune că s-a simțit izolată pe măsură ce familia se lovea în mod constant de discriminare.

I’m so lonely. Don’t they want to recognize me? I don’t want it to be like this.

Mă simt atât de singură. Nu vor să mă recunoască? Nu am vrut să se întâmple asta.

Funcționarii comunei, pe de altă parte, spun că au făcut tot ce le-a stat în putere. Su Sanith, directorul adjunct al departamentului de sănătate al provinciei Battambang, a spus că reprezentanții locali au supravegheat situația din Roka, chiar și atunci când ajutorul internațional și național a încetat.

When the outbreak of this disease happened, there was an increase in both national and international aid for them. But later on, it seems quiet.

Când a izbucnit epidemia, am constatat o creștere în ajutorul național și internațional. Dar odată cu trecerea timpului, liniștea domnește.

Totuși, 95 de procente din cei afectați au primit antiretrovirale, din care doar 10 au migrat sau au încetat să ia medicamentele, spune Sanith.

Treizeci și unu din 285 de săteni cu HIV au murit de la răspândirea virusului, spune el, deși majoritatea aveau peste 60 de ani. De asemenea, un copil și trei tineri s-au aflat printre decedați.

S-au descoperit încă cel puțin două cazuri de HIV în comună, a adăugat Sanith.

Guvernatorul provinciei Battambang, Nguon Ratanak, a pavat un nou drum spre comună și a transformat centrul medical într-un spital cu doctori specializați, ca urmare a suportului din partea guvernului.

They get [support] from the Red Cross and so on. The people are now less afraid because they understand how to take care of their health.

Primesc ajutor din partea Crucii Roșii și așa mai departe. Oamenii nu mai sunt atât de speriați, pentru că înțeleg cum să aibă grijă de sănătatea lor.

Dar pentru locuitorii comunei Roka, diminuarea grijii pe care o primesc nu pare să egaleze greutatea de a trăi zi de zi cu boala. Mai nou, pare că sunt lăsați să se descurce singuri, spun ei.

Samoeun, mama de 34 de ani, spune că a început să vândă știuleți de porumb pe bicicletă și să meargă până în Thailanda ca să încerce să câștige bani în plus pentru copilul ei.

Nu a mai văzut funcționari în zonă de peste un an, spune ea. Senzația de neglijare și dezamăgire s-a transformat în ranchiună.

Nu vreau să fiu uitată”, a spus aceasta.

*Numele complet al femeilor nu a fost dezvăluit.

Tradus și editat după articolul original din VOD Khamer

Începe discuția

Autori, vă rugăm Deconectează-te »

Indicații

  • Toate comentariile sunt verificate de un moderator. Nu trimite comentariul de mai multe ori sau va fi perceput ca fiind spam.
  • Te rugăm să-i tratezi pe ceilalți cu respect. Comentariile care conțin mesaje de ură, sunt obscene sau reprezintă atacuri personale nu vor fi aprobate.