[1]Fotografie de arhivă a unei adunări a filipinezilor pentru un eveniment cultural. Hong Kong, centru, noiembrie 2018.
În Hong Kong trăiesc mai mult de 130.000 [2] de filipinezi, majoritatea muncind ca lucrători casnici. În fiecare duminică, mulți dintre aceștia se adună în cartierul central, nucleul comercial și de afaceri al Hong Kongului, pentru a-și petrece ziua liberă împreună. Aici este și locul în care masivele proteste din oraș au început in iunie 2019. Cum au afectat [3] aceste manifestații viața lucrătorilor migranți? Ce părere au aceștia despre proteste?
Din iunie 2019, protestele săptămânale din Hong Kong au adus laolaltă cel puțin două milioane de oameni care cer înlăturarea proiectului de lege cu privire la extrădarea în China a fugarilor și a altor persoane acuzate de justiție. Protestatarii afirmă că proiectul de lege reprezintă o amenințare la adresa democrației, deoarece permite autorităților de la Beijing să dispună arestarea activiștilor refugiați în Hong Kong, a disidenților și chiar a jurnaliștilor critici. Proiectul de lege a fost retras de către guvern, însă protestele au continuat să ia amploare, pentru că din ce în ce mai mulți oameni cer o anchetă asupra violențelor poliției, eliberarea activiștilor arestați și garantarea votului universal.
Prin email, Global Voices a intervievat-o pe Elena (nume schimbat pentru protejarea identității), o filipineză care locuiește și muncește în Hong Kong de mai bine de un deceniu. Este și voluntară la câteva organizații de apărare a drepturilor lucrătorilor migranți.
Elena explică de ce cei mai mulți dintre muncitorii filipinezi susțin protestatarii:
As most of the protesters are young people, many of them grew up in households where Filipino domestic workers took care of them when they were still very young.
The Filipino community also disagrees with the proposed bill. We have not seen anyone or any group publicly expressing support for it. Some Filipinos also joined peaceful marches from Victoria Park to Central.
While we are not prohibited to join the rallies, many are reluctant because of its possible implication to their work and visa status in Hong Kong.
Deoarece majoritatea protestatarilor sunt tineri, mulți au fost îngrijiți de lucrători casnici filipinezi atunci când erau foarte mici.
Și comunitatea filipineză este împotriva proiectului de lege. Nu am văzut nicio persoană sau niciun grup exprimându-și în mod public suportul pentru această inițiativă. Unii filipinezi chiar s-au alăturat marșurilor pașnice din Parcul Victoria spre centrul orașului.
Deși nu este ilegal să ne alăturăm protestelor, mulți sunt reticenți în a face acest lucru din cauza posibilelor implicații negative în munca și statutul rezidenței lor în Hong Kong.
Protestele au afectat modul în care lucrătorii migranți se adunau în mai multe locuri publice, duminică de duminică, pentru a-și petrece timpul liber împreună. Elena ne dezvăluie cum muncitorii filipinezi s-au adaptat situației:
Some community groups have cancelled their scheduled events in Chater Road because of the protests.
Some workers reported that their rest days are no longer fixed on a Sunday and have become dependent on the schedule of protest actions. This also affects their ability to be with their friends and relatives during rest days. Other migrants just congregate from morning until 2:00 p.m. and will leave Central before 3:00 p.m. to avoid the protests and possible disruptions in the public transportation as well as potential police confrontations.
Unele grupuri comunitare și-au anulat evenimentele programate în Charter Road din cauza protestelor.
Unii muncitori au declarat că nu-și mai iau zile libere duminica ca de obicei, ci au devenit dependenți de orarul acțiunilor protestatare. Asta afectează și posibilitatea lor de a fi împreună cu familia și prietenii în zilele libere. Alți lucrători migranți se adună numai de dimineață până la ora două după-amiaza și pleacă înainte de ora trei pentru a evita protestele, posibilele blocări de trafic, precum și eventualele confruntări cu poliția.
Unii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la pierderea locului de muncă:
While the migrant workers are trying to understand the Hong Kong people's protest, there are of course fears among the Filipino community about their safety and job security as well.
There are also reports that some employers are taking advantage of the situation to deny their domestic workers their rest days.
Deși lucrătorii migranți încearcă să înțeleagă protestul cetățenilor din Hong Kong, există bineînțeles teama generată de nesiguranța și insecuritatea locului de muncă în comunitatea filipineză.
Există, de asemenea, informații cum că unii angajatori profită de această situație pentru a nu oferi zile libere lucrătorilor casnici.
Elena adaugă că grupurile de migranți au respins propunerea [4] Guvernului filipinez cu privire la impunerea unei interdicții temporare de trimitere a muncitorilor în Hong Kong:
Filipino migrants are angered by the exaggeration of the Philippine government through the Department of Labor and Employment with their proposed “ban on deployment” of Filipinos to Hong Kong. We view this as overreacting and simply a PR stunt since the current situation does not merit such a drastic policy. This proposal, if implemented, does not make us safe and will only result in financial loss and deprive many of their livelihood and employment opportunity. In fact, many feel that the situation in the Philippines is more dangerous with the Martial Law in place in some regions and with ‘death squads’ roaming the country and targeting mainly poor communities and people's rights defenders.
Migranții filipinezi sunt supărați de exagerata propunere a „interzicerii deplasărilor” în Hong Kong făcută de către Guvernul Filipinez prin Inspectoratul Teritorial de Muncă. O vedem ca pe o reacție exagerată și ca pe un simplu truc publicitar, pentru că situația actuală nu cere o astfel de măsură drastică. Dacă această propunere va fi aplicată, nu va rezulta în creșterea siguranței noastre, ci numai în pierderi financiare și privări de oportunități de muncă și de mijloace de subzistență. De fapt, mulți consideră că situația din Filipine este mai periculoasă, ținând cont de Legea Marțială care este încă prezentă în unele regiuni și de „plutoanele de execuție” care se plimbă libere prin țară, țintind mai ales comunitățile sărace și apărătorii drepturilor omului.
Elena remarcă faptul că protestele de acum au avut o acoperire mediatică mai bună față de „Revoluția Umbrelelor” din anul 2014, dar constată și apariția unor discrepanțe în mass-media.
The coverage is highly focused on the confrontations between the protesters and the police. There is also too much projection given to the US and UK flag bearers in the protest making it appear that the people in general are supportive of the US and UK intervention when it is not really the case. The people are more angered by the HKSAR [Hong Kong Special Administrative Region] government's handling of the situation especially the police's brutality and excessive use of force in dealing with the protesters.
În media se arată mai ales confruntările dintre protestatari și poliție. În plus, atenția se concentrează prea mult pe oamenii care au steagurile Marii Britanii și SUA, dând impresia că populația susține în general o eventuală intervenție din partea celor două țări, când de fapt nu este cazul. Oamenii sunt mai înfuriați pe modul de acțiune a guvernului privind Regiunea Administrativă Specială Hong Kong în această situație, în special brutalitatea poliției și utilizarea excesivă a forței în gestionarea manifestațiilor.
La final, Elena are un sfat pentru protestatari:
Take the initiative to mobilize ordinary workers by linking the struggle to address other pressing basic issues affecting the working peoples of Hong Kong such as low wages, extremely high housing rents, deteriorating social services especially in the health, education and elderly care sector.
Luați inițiativa de a mobiliza și muncitorii de rând, prin includerea în lupta voastră și a altor probleme fundamentale presante care afectează populația muncitoare a Hong Kongului, cum ar fi salariile mici, chiriile extrem de mari, deteriorarea serviciilor sociale, mai ales în domeniul sănătății, educației și îngrijirii bătrânilor.