„…ei bine, camerele de filmat chiar sunt peste tot” O scenă Tour Delirio: Salsa și Vigilență. Imagine luată din Archive.org și folosită sub o licență internțională Creative Commons Attribution-NonCommercial-Share Alike 4.0 (CC BY-NC-SA 4.0). 

Orașele sunt spații în care tehnologia domnește. Nu este valabil doar pentru orașele inteligente, ce continuă să ridice preocupări legate de viața privată a oamenilor, ci și pentru multe zone urbane. În asemenea zone, în zilele noastre, numărul camerelor de filmat și al infrastructurii „inteligente” de transport și energie crește rapid, iar oamenii adoptă din ce în ce mai multe tehnologii de comunicare ce îi țin online oriunde și oricând.

Din nefericire, toate aceste trenduri reflectă o problemă aflată la granița cu lupta pentru drepturile omului: guvernul și supravegherea realizată de companii. Problema devine și mai urgentă privită din perspectivă latino-americană și de gen.

Asta a motivat-o pe María Juliana Soto să creeze un proiect multimedia intitulat Tour Delirio: Salsa y Vigilancia (Tour Delirio: Salsa și Supraveghere), o bandă desenată web ce încurajează dialogul despre supravegherea din interior — totul în ritm de salsa.

Am vorbit cu María Juliana Soto despre supravegherea în America Latină și despre impactul supravegherii practicate de stat, de companii și al celei sociale, din perspectiva drepturilor omului. Aceasta spune:

Promover el tema de la seguridad digital y la privacidad en internet ha sido un reto para mí. […] Las corporaciones nos han ganado, lo tenemos todo muy naturalizado. […] Pues tienen a su favor la facilidad de los servicios que ofrecen, por ejemplo, WhatsApp, la narrativa de lo gratis, de lo necesario, de lo indispensable. Mis amigas me miran raro cuando les digo que hablemos por Signal, por ejemplo. Tenemos que hacerle más preguntas a esas narrativas que naturalizan que entreguemos nuestros datos e información a terceros.

Să răspândesc conștientizarea în legătură cu securitatea online și cu spatiul privat pe internet a fost o provocare pentru mine. […] Companiile ne-au păcălit în a considera practicile lor ca fiind normale. […] Asta pentru că serviciile pe care ni le oferă sunt de partea lor. De exemplu, WhatsApp, întruchiparea gratuitului, a necesarului și a indispensabilului. Prietenii mă consideră o ciudată când le spun să folosim Signal, de exemplu. Trebuie să le adresăm mai multe întrebări acelor companii care normalizează modul în care transmitem date și informații către ceilalți.

Tour Delirio este o modalitate de a aduce conversația la oameni. Așa cum sugerează autorul animației, este necesar ca oamenii să conștientizeze importanța serviciilor de interogare precum Facebook și Google, care au întâmpinat critici aspre pentru faptul de a fi colectat cantități mari de date despre utilizatorii lor pe care le-au folosit mai apoi într-un mod nu foarte transparent.

Con Tour Delirio lo que quiero es despertar esas preguntas, esa curiosidad de saber adónde van nuestros datos, o si alguien lee nuestras conversaciones. Despertar la curiosidad, y un poco la malicia frente al uso de tecnologías. […] Como ciudadanos nos falta más curiosidad y más perspicacia. […] A la tecnología le hemos creído todo.

Cu Tour Delirio vreau să ajung să ridic acele întrebări despre unde merg datele noastre sau dacă cineva ne citește conversațiile. Vreau să cresc curiozitatea și setea de cunoaștere a modului în care aceste tehnologii funcționează […] În calitate de cetățeni, ne lipsește curiozitatea și înțelegerea profundă a lucrurilor […] Credem orbește în tehnologie.

Despre ce nu se discută încă?

Supravegherea este prezentă în mai multe probleme care nu sunt noi pentru America Latină. De aici apare importanța discursului care ridică întrebări despre supraveghere și viața privată:

No se habla mucho de finalmente a quién se vigila. Hay comunidades que se vigilan para que no les pase nada, y hay otras a las que se les vigila para tenerlos controlados. Es un secreto a voces que a unos se les cuida y a otros se les controla. La vigilancia ha sido equiparada con seguridad. En estos días cualquier candidato político habla de cámaras de vigilancia y de aumentar el uso de dispositivos tecnológicos para mejorar la seguridad en las ciudades. A pesar de que existen estudios y posturas críticas que demuestran la ineficacia de estas estrategias y el riesgo en el que ponen el derecho a la privacidad. Sin embargo, no hay una exploración crítica ni se cuestionan estas propuestas.

Nu se prea vorbește despre cine este luat în vizor. Există comunități monitorizate continuu pentru motive de securitate, și altele monitorizate pentru control. Este un secret accesibil oricui faptul că unii sunt supravegheați din siguranță, iar alții pentru control. Supravegherea este asimilată securității. În zilele noastre, orice candidat politic vorbește despre camere de supraveghere și despre sporirea numărului aparatelor pentru a îmbunătății securitatea în orașe. Și asta chiar dacă există studii și opinii critice care demonstrează ineficacitatea acestor strategii și riscul la adresa drepturilor omului. Chiar și așa, nu există o explorare critică răspândita și astfel de propuneri trec neobservate.

Conversația s-a îndreptat apoi spre ce ar putea viața privată să însemne în contextul latino-american:

¿Qué es la privacidad en un barrio popular de una ciudad como Cali, en Colombia? Donde las casas son de puertas abiertas, donde familias numerosas comparten una misma casa, donde la gente está afuera, en el barrio, contándose todo. Hay una idea de privacidad que se rompe todo el tiempo. Otras culturas son mucho más distanciadas. Así se arman las comunidades en estos territorios. Muy de puertas pa’ fuera. Lo que queda adentro es mucho menos en comparación a otras sociedades. En este contexto, hablar de la importancia de la privacidad supone un esfuerzo distinto, una estrategia distinta.

Ce înseamnă viață privată într-un cartier popular dintr-un oraș precum Cali, în Columbia? Cali e un loc în care oamenii își lasă ușile de la intrare deschise, în care familii mari locuiesc împreună și în care oamenii petrec mult timp afară, stând de vorbă cu ceilalți. Există o idee de intimitate care se încalcă tot timpul. Oamenii sunt mult mai distanțați în alte culturi. Așa se întâlnesc oamenii din comunitățile noastre, există o politică a „ușilor deschise”. Stăm în casă mult mai puțin decât alte societăți. În acest context, să vorbești despre importanța intimității este un efort particular, o strategie.

La intersecția dintre gen și supraveghere

Toți oamenii din Tour Delirio sunt femei. Intersecția dintre spionaj și femei – sau probleme de gen – alături de diferențele dintre clase sociale și discriminarea etnică sunt preocupările centrale dintr-o conversație mai extinsă despre supraveghere și intimitate.

El tema de género apareció con la música. Yo empecé jugando a hacer una playlist con una amiga, con canciones que podrían habernos dedicado Google o las oficinas de vigilancia de Estados Unidos. Era un juego. Pero escuchando las letras caímos en cuenta de que había algo más. Estas canciones hablaban de mujeres. Más allá del chiste de que “every breath you take” parece escrita por la NSA [National Security Agency, por sus siglas en inglés], nos dimos cuenta de que esto es sobre un hombre que vigila a una mujer. Y de ahí pasamos a la salsa, que es la música que nos conecta más fuertemente con nuestra ciudad, con Cali. En la salsa encontramos una representación del amor como una relación de propiedad. Por generaciones hemos cantado y bailado canciones que dicen que somos propiedad de alguien y en esa medida, somos susceptibles a ser vigiladas.

Estas relaciones culturales entre violencia y género han sido un tema abordado por las feministas desde hace rato. En cuanto a la música, las críticas y los análisis se han enfocado, especialmente, a revisar el reggeatón. ¿Pero y la salsa? Ahí le pusimos más cuidado a las mezclas y a la playlist. Hemos usado un montón de metáforas para hablar de privacidad y vigilancia: el gran hermano, por ejemplo o el panóptico… Pero estos son imaginarios heredados, de activismos que han surgido en Europa o en Estados Unidos y en consecuencia, no tenemos la misma conexión con ellos. Tour Delirio propone utilizar metáforas que salen de acá, de nuestro contexto cultural. Un contexto en el que además de ser sujetos de vigilancia, si se es mujer esto puede ser muchísimo más peligroso y constante. Las historias de vigilancia que cuenta Tour Delirio son historias cotidianas que nos invitan a reflexionar sobre la relación que tenemos con nuestros teléfonos, con las cámaras de seguridad en las ciudades o con las redes sociales que usamos a diario. Además, nos invitan a cuestionar las prácticas de vigilancia social que existen en nuestro contexto latinoamericano y que se reflejan en expresiones culturales como la salsa.

Tema genului a apărut cu muzica. Împreună cu un prieten, am creat un playlist cu melodii pe care Google sau birourile de supraveghere ale Statelor Unite ni le-ar fi putut dedica. A început ca un joc. Dar când am ascultat versurile, ne-am dat seama că este vorba de altceva. Melodiile astea vorbeau despre femei. Pe lângă gluma că „every breath you take” pare că a fost scrisă de NSA [Agenția pentru Securitate Națională din Statele Unite], am constatat că melodia este despre un bărbat ce spionează o femeie. De acolo, salsa a intrat în joc, o muzică ce ne-a conectat mult mai puternic cu orașul nostru, cu Cali. În muzica salsa vedem dragostea reprezentată în ideea de proprietate. Timp de generații am cântat și am dansat pe melodii care ne spun că aparținem cuiva, și în acest fel, devenim mai susceptibile la control.

Problema relațiilor culturale între violență și gen este propusă de către feministe de multă vreme. În ce privește muzica, critica și analiza s-a concentrat în special pe reggaetón. Dar cum rămâne cu salsa? Aici punem mai multă atenție pe mix și pe playlist. Am folosit nenumărate metafore care vorbesc despre intimitate și supraveghere: Big Brother, de exemplu, sau panopticon…. Dar acestea sunt imagerii moștenite, transmise de la activiștii născuți în Europa sau în Statele Unite și, în consecință, nu simțim o legătură cu ai noștri. Tour Delirio își propune să folosească metaforele născute aici, în contextul nostru cultural. Context în care, pe lângă faptul că oamenii sunt predispuși la supraveghere, dacă sunt și femei, pot fi expuse unor pericole mai mari. Povestea spionajului pe care o spune Tour Delirio este formată din povești din viața de zi cu zi care ne invită să reflectăm asupra relației pe care o avem cu telefoanele noastre, cu camerele de supraveghere din oraș sau cu rețelele sociale de care ne folosim în fiecare zi. De asemenea, invităm oamenii să pună la îndoială practicile de supraveghere socială care există în contextul latino-american și care se reflectă în exprimări culturale precum muzica salsa.