[1]„Gulafsangako Prem”, la conferința Internațională Nepaleză din Londra, care a avut loc între 3-5 august 2019. Fotografie prin amabilitatea Dr. Sangita Swechcha.
Dr. Sangita Swechcha [2] este o personalitate literară nepaleză cu reședința în Anglia, ale cărei poezii, povestiri și articole au fost publicate atât în Nepal, cât și în Regatul Unit. Câteva dintre poeziile sale au fost de asemenea difuzate la Radio Nepal și Televiziunea Nepal. Ea a publicat de asemenea o colecție comună de povestiri, „Asahamati ka Pailaharu” și „Gulafsangako Prem” în limba nepaleză.
Primul său roman, „Pakhalieko Siundo [3]”, pe care l-a scris la vârsta de 18 ani, a primit recenzii excelente de la criticii literari. Romanul se concentrează pe călătoria emoționantă a unei femei nepaleze, Sandhya, și vorbește pe larg despre durerea, suferința și hotărârea ei de a-și depăși trecutul. De asemenea, scoate în evidență problema traficului uman în Nepal. Global Voices a vorbit cu ea despre munca sa și sursele sale de inspirație literară:
Global Voices: Când ați început să scrieți?
Dr. Sangita Swechcha (SS): I do not remember the exact year, but I started writing when I was 12 or 13-years-old. I don’t know whether they used to be poems or not, but I just used to express in writing whatever I felt. I used to be a shy and introverted girl and mostly sitting quietly and listening to others than talking or expressing to others. I felt comfortable expressing in writing than to people and those used to be in the form of poetries initially.
Dr. Sangita Swechcha (SS): Nu îmi amintesc anul exact, dar am început să scriu la 12 sau 13 ani. Nu știu dacă erau poezii sau nu, dar pur și simplu exprimam în scris orice simțeam. Eram o fată timidă și introvertită și mai mult stăteam tăcută și îi ascultam pe ceilalți în loc să vorbesc și să mă exprim. Mă simțeam confortabil când mă exprimam în scris, mai degrabă decât față de alți oameni, și forma pe care au luat-o inițial scrierile mele a fost cea de poezie.
GV: Cine v-a inspirat să scrieți în limba nepaleză?
SS: [The] Nepali language is the national language of Nepal and, being a Nepali, I always felt more comfortable writing literature in Nepali than expressing myself in English. I do not remember how I got into writing, but my mom and dad were always supportive of my writings. Initially, I did not use to share with my parents. It took me a few years to tell my parents that I loved writing and that I had been writing for quite some time. While in early teens, I used to hide or tear my writings. I think the nature around my house was an inspiration initially. I was and I am still fascinated by the beauty of nature.
SS: Limba nepaleză este limba națională a Nepalului și eu, fiind nepaleză, întotdeauna m-am simțit mai confortabil să scriu literatură în limba nepaleză decât să mă exprim în limba engleză. Nu îmi amintesc cum am început să scriu, dar părinții mei întotdeuna mi-au încurajat scrierile. La început, nu le-am arătat părinților mei ce scriam. Au trecut câțiva ani până ce le-am zis părinților mei că îmi place să scriu și că scriam deja de o bună bucată de timp. În primii ani ai adolescenței, ascundeam sau rupeam scrierile. Cred că natura din jurul casei mele a fost la început o sursă de inspirație. Am fost și încă sunt fascinată de frumusețea naturii.
GV: Vorbiți-ne despre romanul dvs. „Pakhalieko Siundo”.
SS: My novel ‘Pakhalieko Siundo’ is about female tolerance for pain and suffering, and how circumstances make women powerful. It also tells stories of women who are destined to be sold by their relatives or lovers. It is a story of a strong woman who, despite all the hurdles of life, fights to survive and remains strong, carrying on in her life and achieving her dreams.
I published this novel when I was 18-years-old, after completing my I.Sc. [equivalent to grade 12] from St. Xavier’s college in Nepal. While I was waiting for my result, I had nothing to do and thought of writing a few stories. I started writing one story and got so engaged that I kept on writing. It turned into a 265-page novel. I am still amazed at how I managed to write that long a novel at that age. When the writing was completed, my father encouraged me to get this novel published. I feel that my parents’ support during my initial days were very crucial for me to dream of becoming a writer. I was also very fortunate to get appreciation and love from Nepali media, critics, and readers after publication. I was more into literature and actively involved in literary activities in Nepal for quite a few years afterward. One such activity was the publication of a literary monthly magazine ‘Aakash’. I worked as a sub-editor for the magazine then. Publication of my novel also got me into writing for various national daily and weekly newspapers and magazines in Nepal, and I started getting offers to write columns and reporting. My novel is currently on air every week from Capital FM 96.4 MHz and I am very happy that it is going to a larger audience in Nepal and abroad (via live Online radio and YouTube versions). I am also working on the second edition of this novel, and I hope to have a translated version in English in the near future.
SS: În romanul meu „Pakhalieko Siundo” este vorba despre rezistența femeilor la durere și suferință și despre cum circumstanțele le fac pe femei puternice. Romanul spune de asemenea poveștile unor femei care sunt sortite să fie vândute de rudele sau iubiții lor. Este o poveste despre o femeie dârză care, în ciuda tuturor obstacolelor vieții, luptă pentru a supraviețui și a rămâne puternică, continuându-și viața și realizându-și visurile.
[4]
Dr. Sangita Swechcha. Fotografie prin amabilitatea Dr. Swechcha.
Am publicat acest roman când aveam 18 ani, după ce am absolvit I.Sc. [echivalentul clasei a XII-a] la liceul Sf. Xavier din Nepal. În timp ce așteptam rezultatul, nu aveam nimic de făcut și m-am gândit să scriu câteva povestiri. Am început să scriu o povestire și m-a acaparat așa de tare încât am continuat să scriu. Aceasta s-a transformat într-un roman de 265 de pagini. Încă sunt uluită că am reușit să scriu un roman atât de lung la acea vârstă. Când am terminat de scris, tatăl meu m-a încurajat să public romanul. Cred că sprijinul părinților mei din perioada incipientă a avut o înrâurire foarte decisivă asupra mea și a visului de a deveni scriitoare. Am fost de asemenea foarte norocoasă să am parte de apreciere și dragoste din partea mass-mediei, a criticilor și a cititorilor din Nepal după publicare. Timp de câțiva ani buni după aceea am fost și mai pasionată de literatură și m-am implicat activ în activități literare în Nepal. Una dintre aceste activități a fost publicarea unei reviste literare lunare numită „Aakash”. Atunci am lucrat ca sub-editor la această revistă. Publicarea romanului meu mi-a deschis de asemenea ușa spre colaborarea cu diverse ziare și reviste naționale zilnice și lunare din Nepal și am început să primesc oferte să scriu articole și reportaje. În prezent, romanul meu este difuzat săptămânal la Capital FM 96,4 MHz și sunt foarte fericită că ajunge la o audiență mai largă din Nepal și din străinătate (prin radio live online și prin versiuni YouTube). Mai lucrez și la a doua ediție a romanului și sper că în viitorul apropiat voi avea și o versiune tradusă în engleză.
GV: Ce părere aveți despre starea literaturii nepaleze din secolul XXI?
SS: Literary writing in the Nepali language only began in the 19th century. Before that, Nepali literature was in Sanskrit. The first written literary work in Nepali was Bhanubhakta’s [5] Ramayana (1883). In this sense, Nepali literature has a history of more than a hundred years. Literature from different genres has been published during this period and has grown rapidly in numbers in the 21st century. Not only are these numbers growing, but the quality of literary writing in Nepal is also improving. Moreover, versatile books from different genres which incorporate a variety of innovative styles and approaches are published annually. Since most of these are written in Nepali, the external world doesn't know much about how rich Nepali literature is. In this sense, Nepali literature seems to be a bit isolated from the external world. However, the situation is changing now. Not only is [the number of] Nepali writers who write in English slowly growing but the translation of literary works from Nepali to other languages is gaining momentum too. I believe that with this changing trend people will get acquainted with Nepali literature and Nepali literature will have more exposure to the external world as well.
Moreover, in today’s globalized world, Nepali writers are spread around the globe. In order to bring Nepali writers around the world onto one common platform, institutions like the International Nepali Literature Society [6] (INLS) were established. INLS has chapters in more than 80 countries. A recent INSL conference in London is an example of how more than 100 Nepali writers residing in 12 different countries gathered to show their commitment to the progress of Nepali literature by encouraging both Nepali diasporic writers and writers residing in Nepal. The conference also launched a collection of short stories in English named ‘Silver Cascade’. The book, published by Book Hill publication in Nepal, consists of short stories by notable writers. We hope that Nepali translated literature gets attention and love from readers in the international market, and are looking forward to seeing more of such publications. In the meantime, my story collection book, ‘Gulafsangko Prem’, is also in the process of being translated into English.
SS: Scrierile literare în limba nepaleză au început de-abia în secolul XIX. Înainte, literatura nepaleză se scria în sanscrită. Prima operă literară scrisă în nepaleză a fost Ramayana de Bhanubhakta [5] (1883). În acest sens, literatura nepaleză are o istorie de mai mult de o sută de ani. În această perioadă s-a publicat literatură de diferite genuri, iar în secolul XXI numărul publicațiilor crește rapid. Și nu numai că numărul crește, dar și calitatea scrierilor literare din Nepal se îmbunătățește. Mai mult, se publică anual cărți versatile din diferite genuri, care încorporează o gamă largă de stiluri și abordări inovatoare. Cum majoritatea sunt scrise în nepaleză, lumea de afară nu știe mare lucru despre cât de bogată este literatura nepaleză. În acest sens, literatura nepaleză pare a fi puțin izolată de lumea exerioară. Totuși, în prezent situația este în curs de schimbare. Nu numai numărul scriitorilor nepalezi care scriu în engleză crește încetul cu încetul, dar și traducerea operelor literare din nepaleză în alte limbi ia avânt. Cred că datorită acestei tendințe de schimbare oamenii vor afla despre literatura nepaleză și ea va avea mai multă vizibilitate în lumea de afară.
Mai mult, în lumea globalizată de astăzi, scriitorii nepalezi sunt răspândiți pe tot globul. Pentru a aduce scriitorii nepalezi din toată lumea pe o singură platformă comună, s-au înființat instituții precum International Nepali Literature Society [6] (INLS – Societatea Internațională pentru Literatura Nepaleză). INLS are filiale în mai mult de 80 de țări. O conferință recentă INSL din Londra este un exemplu a felului în care mai mult de 100 de scriitori nepalezi cu reședința în 12 țări diferite s-au reunit pentru a-și arăta angajamentul față de progresul literaturii nepaleze, prin încurajarea atât a scriitorilor nepalezi din diaspora, cât și a celor din Nepal. La conferință s-a lansat de asemenea o colecție de nuvele în engleză intitulată „Cascada de argint”. Cartea, publicată de editura Book Hill în Nepal, conține nuvele scrise de scriitori renumiți. Sperăm că literatura nepaleză tradusă se va bucura de atenție și dragoste din partea cititorilor de pe piața internațională și așteptăm cu interes să vedem mai multe astfel de publicații. Între timp, cartea mea de povestiri, „Gulafsangko Prem”, este de asemenea în curs de traducere în engleză.
Interviul cu Dr. Sangita Swechcha [2] s-a desfășurat prin email.