Viața în Panghsang, o enclavă chineză în regiunea Wa din Myanmar

O vedere aeriană a orașului Pangshang. Fotografie și titlu de Myo Min Soe/The Irrawaddy

Acest articol de Myo Min Soe este preluat de la Irrawaddy, un site de știri independente din Myanmar, și este republicat pe Global Voices, ca parte a unui acord de partajare de conținut.

Amplasat pe dealurile din estul statului Shan, lângă granița dintre China și Myanmar, Panghsang este capitala regiunii Wa, o zonă administrată autonom, aprobată de Constituția Myanmarului. Este căminul celui mai mare și mai bine echipat grup etnic armat din Myanmar, Armata Statelor Unite ale Statelor Wa (UWSA), cu un efectiv estimat la 30.000 de soldați și 10.000 membri auxiliari, potrivit Monitorului de Pace Myanmar.

În aprilie, armata a sărbătorit cea de-a 30-a aniversare de la fondarea sa în Panghsang, cu coloane de trupe care au mărșăluit în piața orașului. Înființată în 1989, UWSA a semnat o încetare a focului cu guvernul de atunci al Birmaniei – Legea Statului și Consiliul de Restaurare a Ordinii – în același an cu divizarea de Partidul Comunist din Birmania. Acesta a fondat, de asemenea, Partidul Statelor Unite ale Statelor Wa și Guvernul Poporului Statelor Wa, făcând în același timp presiuni asupra Uniunii guvernamentale pentru a recunoaște regiunea lor ca stat în Myanmar.

În ciuda situării sale în partea de frontieră a Myanmarului, dacă faceți o plimbare prin oraș, ați putea crede că sunteți în China. Pe străzile din Panghsang, majoritatea oamenilor comunică în mandarină. Caracterele chinezești, împreună cu traducerile din limbile care se vorbesc în Myanmar și regiunea Wa, sunt inscripționate pe magazine. Yuanul este moneda adoptată aici. Pentru semnal bun de telefon mobil, ar fi bine să vă conectați cu o rețea chineză. Semnele de circulație sunt scrise în limba oficială din Myanmar și în chineză. Magazinele sunt aprovizionate cu bunuri importate din China.

Cel mai notabil lucru despre Panghsang, cu toate acestea, este dezvoltarea sa. Spre deosebire de zonele sale muntoase și accidentate, SUV-urile au vâjâit trecând pe drumuri largi și bine pavate. Alimentarea cu energie electrică este neîntreruptă, iar construcțiile înalte sunt în plină ascensiune. Dubele de poliție fac patrule ocazionale. Cu toată dependența lor de recolta de opiu în trecut, conducerea Wa a vărsat lacrimi amare pentru zilele de mult apuse, susținând că eliminarea de droguri este acum prioritatea lor și că au înlocuit opiumul, trecând pe culturi de cauciuc și ceai. Toți străinii au nevoie de aprobare din partea autorităților Myanmar și Wa ca să viziteze regiunea.

Iată câteva fotografii din Panghsang: