Student protestatar în Ungaria: „Nu vreau să merg la închisoare pentru ceva ce nu am făcut”
Nota editorului: autorul acestui articol este un absolvent al Universității Central-Europene (CEU).
A fost denumit „dușmanul perfect al regimului Orbán“, însă cetățeanul belgian de origine canadiană Adrien Beauduin spune că totul este doar o neînțelegere. Beauduin, un cercetător doctorand al Studiilor de Gen de la Universitatea Central-Europeană (CEU) din Budapesta, a fost arestat în timpul protestului de săptămâna trecută din Piața Kossuth și acum este acuzat de „violență împotriva forțelor de ordine” – o acuzație care ar putea duce la pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între doi până la opt ani.
Protestele împotriva guvernului de dreapta condus de prim-ministrul maghiar Viktor Orbán au început pe 8 decembrie ca o reacție împotriva așa-numitei „legi a sclaviei”, care ar crește numărul de ore suplimentare anuale până la 400 de ore, ore pe care angajatorii le pot solicita de la angajați, dar și împotriva altei legi care facilitează plasarea judecătorilor favorabili guvernului Orbán în poziții cu putere judiciară.
De când a preluat puterea în anul 2010, Orbán a fost acuzat atât de restricționarea libertăților democratice prin preluarea progresivă a controlului asupra instituțiilor de mass-media și asupra independenței justiției, cât și de restricționarea libertății academice prin amendamentele aduse legii învățământului superior, care alungă Universitatea Central-Europeană din țară.
Reporterii de la Global Voices s-au întâlnit cu Beauduin în campusul universitar CEU și au vorbit despre activismul său politic în Ungaria ca și student, despre noaptea protestului și despre cum are de gând să își dovedească nevinovăția.
Global Voices (GV): Ai fost membru activ al mișcării studențești Students4CEU (StudențipentruCEU). Ce fel de activități întreprindeți?
Adrien Beauduin (AB): M-am implicat încă de la început, iar de pe la sfârșitul lui octombrie ne-am mobilizat. Încercăm să atragem atenția asupra restricționării libertății academice din Ungaria, nu numai asupra situației cu care se confruntă Universitatea Central-Europeană (CEU), dar mai ales asupra unui spectru mai larg, cum ar fi interzicerea Studiilor de Gen (în Ungaria), cenzurarea în domeniul academic, reducerile bugetare și planurile de privatizare a universității Corvinus. Scopul nostru a fost acela de a ajunge la toți studenții din Ungaria, pentru a ne alia și pentru a putea lupta împreună împotriva acestor probleme. A durat o perioadă până am creat legături cu studenții de la celelalte universități maghiare; primul eveniment la care am participat a fost alături de studenții ELTE (Universitatea Eötvös Loránd) și studenții de la Universitatea Corvinus. Am participat la demonstrația inițiată de studenții ELTE din 14 noiembrie în spirit de solidaritate. Aceasta avea ca temă Studiile de Gen, dar și libertatea academică în context general. Apoi, pe 24 noiembrie am organizat împreună o mare demonstrație care a fost urmată de ocuparea timp de o săptămână a Pieței Kossuth din fața Parlamentului Ungariei. Ne-am ridicat corturi și în ciuda ploii, frigului și a ninsorii, am rămas acolo o săptămână întreagă. Am organizat tot felul de evenimente, concerte și prelegeri, atât în limba maghiară, cât și în engleză. Mai mult de jumătate dintre evenimente nu au avut neapărat legătură cu CEU, însă astfel am reușit să creăm un eveniment mai amplu, prin care să sărbătorim libertarea academică din Ungaria.
GV: Protestele studențești se terminaseră când data limită de 1 decembrie a expirat și CEU a luat decizia finală (de a părăsi Ungaria) și de a-și muta campusul prinicipal în Viena. Ai mai fost activ de atunci?
AB: De-a lungul ocupării noastre din piață, au apărut noi subiecte de discuție. A apărut așa-zisa „lege a sclaviei”, care expune un muncitor la aproape 400 de ore de muncă extra, plătite abia după 3 ani de la prestarea muncii. Ne-am decis să fim solidari cu ei (cu muncitorii) pentru că înțelegem că nu are niciun rost ca un stat să aibă universități libere, iar muncitorii săi să nu fie liberi. Am considerat că e important să ne folosim de spațiul pe care îl avem pentru a atrage atenția și asupra acestei probleme. Am început să activăm și în acest domeniu și astfel am ajuns să fim prezenți printr-o baricadă studențească la demonstrația sindicatelor de pe 8 decembrie. Lucrurile s-au intensificat de atunci. Unii dintre noi au mers împreună cu sindicaliștii să blocheze o stradă în Szolnok, pentru a ne arăta încă o dată solidaritatea. Am fost și eu acolo și acțiunea noastă a fost primită în mod pozitiv de către muncitori, care, când au văzut studenții CEU, imediat au înțeles că suntem alături de ei. Apoi miercuri (12 decembrie), la orele amiezii, când legea sclaviei a trecut, am mers iar acolo împreună cu baricada studențească, pentru a demonstra. Seara, după ce mi-am terminat treaba la bibliotecă, m-am intors în piață. Atunci am fost arestat.
GV: Miercuri (12 decembrie) tu erai la bibliotecă…
AB: Da, prima dată am mers la demonstrație și apoi mai pe seară m-am dus la bibliotecă, trebuia să termin un proiect. Îmi luasem și patinele cu mine, voiam să merg la patinoar în noaptea aceea. Acesta era planul meu. Nu știam că urma să aibă loc un protest de mare amploare. În jurul orelor 21:30 sau 21:45, am auzit că niște prieteni de-ai mei erau acolo, așa că mi-am predat proiectul și apoi m-am îndreptat spre piață.
GV: Ce se întâmpla acolo, se țineau discursuri?
AB: La orele 22 nu; mulțimea a început să se miște înspre intrarea de sud (a clădirii Parlamentului), apoi forțele de ordine au început să devină din ce în ce mai active. Unii oameni s-au oprit și au blocat intrarea de sud. Poliția a început să folosească gaze lacrimogene într-o cantitate impresionantă. Și eu am fost atacat cu gaze lacrimogene. După o perioadă, mulțimea s-a întors în piață. Pe la 23:45, când lucrurile se mai calmaseră, aveam de gând să plec acasă. Peste puțin timp, niște oameni au început să dea foc unei sănii (în piață este amenajat un brad de Crăciun imens, care este înconjurat de un cerc făcut numai din sănii). Apoi poliția a început să atace și chiar nu știu de ce. Aparent ar fi vrut să stingă focul, iar eu am fost prins în acest atac pentru că am fost aruncat înspre foc, și erau alți oameni care cădeau pe jos, un lucru care m-a speriat. Am încercat să îmi mențin poziția, a trebuit să-mi recuperez echilibrul, dar apoi am fost aruncat când înainte, când înapoi, și astfel am aterizat în spatele liniei create de forțele de ordine și atunci m-au arestat.
GV: Au mai arestat și alte persoane?
AB: La început nu am băgat de seamă, dar după ce m-au dus sub arcurile clădirii parlamentului, am văzut că mai erau încă patru persoane cu mine. Acele persoane au fost cu mine și la secția de poliție și apoi și în biroul procurorului. Toți cinci am fost acuzați de același lucru. Act de violență în grup împotriva forței de ordine. Literlamente, toți avem aceleași acuzații. Din câte știu, din câte mi-au spus alții din celulă, toți cinci suntem acuzați că am lovit polițiștii cu mâna stângă și cu picioarele. Chiar ar fi fost ciudat dacă toți cinci ne-am fi decis din senin să lovim cu mâna stângă și cu picioarele… Dar aici in Ungaria, o acuzație de genul acesta este una foarte serioasă, probabil peste tot în lume. Atrage după sine între 2 și 8 ani în închisoare, iar avocatul mi-a spus că dacă aș fi găsit vinovat, nu aș avea nicio șansă să scap de închisoare.
GV: Există vreun mod în care poți răspunde acuzațiilor acestora?
AB: Grupul meu de prieteni și toți oamenii cu care am demonstrat s-au mobilizat pentru a strânge dovezi. Au fost incredibili, cât timp eu eram în închisoare, ei au început să adune toate videoclipurile, pozele și mărturiile într-un timp foarte scurt. Chiar este interesant că există un videoclip cu mine chiar înaintea și în timpul atacului, în care stau liniștit, mi se vede și fața de câteva ori și nu lovesc niciun polițist nici cu mâna și nici cu piciorul. Doar stau. Mi se văd și picioarele în timpul atacului, sunt prins de poliție și ambele picioare îmi sunt pe pământ. Nu e rău, dar îmi doresc să fi existat o înregistrare completă a tot ce s-a întâmplat. Aș putea dormi liniștit noaptea. Încă sper ca înregistrarea făcută de poliție să mă ajute, dar din ceea ce vedem acum, se pare că poliția nu a avut o cameră de filmat la momentul acela. Încă mai am speranța că asta m-ar putea ajuta.
GV: Care este sfatul tău pentru cei care se află într-o situație similară? Se pare că asta s-ar putea întâmpla oricui în perioada asta, indiferent în ce oraș al Ungariei s-ar afla.
AB: Este indicat să existe o grămadă de camere de filmat la protest, ca lumea să înregistreze. De asemenea, stai mai mult pe lângă prietenii tăi, eu eram cu mulți prieteni, dar m-am distanțat de ei doar pentru câteva minute și acum îmi este mult mai greu să găsesc martori. Niciodată nu poți fi sigur, din păcate.
GV: Știu că nu este o întrebare ușoară, dar ce părere ai despre evenimentele din ultimele zile?
AB: Oamenii cu care am fost în celulă nu sunt implicați politic. Sunt doar niște tineri care sunt foarte frustrați despre faptul că trebuie să muncească multe ore pentru niște salarii foarte mici. Cred că societatea (cea maghiară) este foarte frustrată de ceea ce se întâmplă în diferite domenii. Sper că totul se va rezolva într-un mod pașnic.
GV: Cum merge sfârșitul semestrului?
AB: Este foarte dificil, mai ales că nu am mult timp liber, îmi este foarte greu să mă concentrez, înainte eram foarte activ, dar acum mă sperii câteodată. Nu vreau să ajung la închisoare pentru ceva ce nu am făcut. Chiar nu face parte din planul meu pentru anul viitor.