O campanie din Japonia le oferă elevelor de liceu insigne metalice pe care să le poată purta în călătoria cu trenul, pentru a le ajuta să prevină atingerile nelalocul lor și alte forme de agresiune sexuală.

Centrul de activități preventive împotriva hărțuirii (痴漢抑止活動センター) organizează campania, care a început acum trei ani. Cuvântul japonez “chikan” este utilizat pentru a descrie atât actul atingerii indecente cât și pe cei care ating în acest fel.

Insignele prezintă o varietate de mesaje care le amintesc pasagerilor că hărțuirea este o crimă și că purtătoarea insignei nu va suporta agresiunea în tăcere.

痴漢抑止バッジが目指すのは、意志の“見える化”。情報を見せて加害者に「痴漢行為をやめる」という行動を取らせます。傍観者には「守ろう」という意識が生まれます。https://t.co/PsijRI4LEi #立ちあがれJK pic.twitter.com/qaaM56bbcT

— 痴漢抑止活動センター＠公式 (@scb_info) May 10, 2018

Scopul insignei împotriva hărțuirii este de a arăta cât de mult este urâtă hărțuirea de cele care poartă insigna. Este o încercare de a-i face pe potențialii agresori să înțeleagă că trebuie să oprească hărțuirea și asaltul sexual.

Pentru femeile care merg cu trenul, hărțuirea este din păcate la ordinea zilei. Conform Japan Times:

Cifrele de la Departamentul de poliție metropolitană arată că 1,750 de cazuri de atingere sexuală sau de molestare au fost raportate în 2017, dintre care 30 de procente au avut loc între 7 și 9 dimineața, orele de maximă aglomerație.

Mai mult de 50 de procente din aceste cazuri au avut loc în trenuri, susține raportul, iar alte 20 de procente au avut loc în stații.

Conform acelorași rapoarte ale poliției, aproximativ 30 de procente din victimele hărțuite sunt tinere. În mod obișnuit, asemenea incidente sunt urmărite de poliție sub Articolul 176 din codul penal drept “acte de indecență forțată” (強制わいせつ). Cu toate acestea, este raportat adesea că astfel de cazuri sunt dificil de dovedit.

Deși poliția și companiile ferate lansează campanii periodice pentru a înceta hărțuirea în trenuri, mesajul are în general drept scop a le ajuta pe femei să se apere singure sau să prevină în primul rând hărțuirea, mai degrabă decât să încerce să schimbe comportamentul bărbaților. Se încearcă adesea în comentarii să se stabilească ce anume atrage un asemenea comportament, iar în media se pune accentul pe felul în care bărbații pot evita sau se pot proteja de acuzații false de hărțuire.

“Nu voi accepta! Agresiunea sexuală este crimă!”

Activista Matsunaga Yayoi, care reprezintă Centrul de activități preventive împotriva hărțuirii, spune că ideea le aparține unei eleve de liceu și mamei acesteia, care este prietenă cu Matsunaga. În primul an de liceu, fata a suferit hărțuiri sexuale zilnic în drum spre școală sau pe drumul de întoarcere:

その時、加害者の反省が全くなかったことから、
「2度と痴漢にあいたくない！」と考えた彼女は、
「私は泣き寝入りしません。痴漢は犯罪です！」と書いたカードを作り、
身につけて登下校するようになりました。

それ以来、彼女は、痴漢被害にあっていません。

“Agresorii nu au arătat niciun semn de remușcare. “Nu vreau să mai trec niciodată prin asta”, a hotărât fata. Așa că a creat un cartonaș cu mesajul:

“Nu voi accepta! Agresiunea sexuală este crimă!”

Fata și-a prins cartonașul de uniformă și a luat trenul spre școală.

Nu a mai suferit niciodată agresiuni sexuale.

În 2015, Matsunaga a relatat că această campanie izolată a obținut succes în mediile sociale, iar de aici s-a născut ideea confecționării insignelor metalice.

Conform unui articol din 2016 al Japan Times:

Matsunaga a început o campanie de strângere de fonduri pentru insigne în noiembrie și a reușit să strângă 2,12 milioane de yeni în doar trei luni. Pentru a se asigura că insignele vor fi pe placul tinerelor, ea a adunat 441 idei de model de la 178 de persoane și a ales în final cinci. De asemenea, în ianuarie, Matsunaga a înființat Centrul Chikan Yokushi Katsudo cu sediul în Osaka (Centrul de activități preventive împotriva hărțuirii) pentru a atrage atenția asupra acestei probleme.

Ideea din spatele campaniei este să le susțină pe fete să denunțe agresiunea sexuală și să asigure că societatea vede hărțuirea ca pe ceva inacceptabil:

［コンセプト］
・痴漢被害にあわない
・加害者が生まれない
・痴漢冤罪被害も起きない

Conceptul din spatele insignelor

[Vrem să ne asigurăm că]:

-Nimeni nu este agresat de hărțuitori
-Nimeni nu va deveni hărțuitor
-Nimeni nu va fi acuzat în mod fals de agresiune sexuală

Inițial, în 2015, insignele erau disponibile spre vânzare pe internet pe site-ul tarjk.com pentru 500 de yeni (circa 5 dolari americani).

Insignele continuă să fie disponibile acolo, însă datorită creșterii în popularitate a campaniei, ele pot fi cumpărate acum și în stațiile de tren sau în magazine destinate elevelor de liceu.

スカート丈が長くても短くても。
ジーンズ穿いていても。
痴漢にあいます（ーー

イメージだけで、
「痴漢される側に原因がある」
というのはホントやめて！

https://t.co/PsijRHNaMK #立ちあがれJK pic.twitter.com/PLQOTX9cvi

— 痴漢抑止活動センター＠公式 (@scb_info) 11 mai 2018

Tweet: Nu contează cât de lungă sau de scurtă este fusta noastră sau dacă purtăm blugi – mereu vor exista agresori.

Vrem să înceteze ideea că “ai făcut tu ceva de ai atras agresorul”!

Text de pe insignă: Nu o să accept! Hărțuirea este crimă!

“Vreau ca niciun alt copil să nu mai treacă prin ce am trecut eu”

Oficial, agresiunile sexuale, care includ hărțuirea, sunt în scădere. Cu toate acestea, Matsunaga și Centrul cred că practic multe cazuri nu sunt raportate, iar de aceea numerele nu sunt reale.

Așadar, pentru Matsunaga și pentru alți activiști, este important să li se acorde tinerelor femei mijloace prin care să poată împiedica contactul sexual nedorit în tren.

Purtarea insignelor pare într-adevăr să ajute. Șaptezeci de eleve de la liceul Uruwa, care au participat într-o campanie menită să le învețe pe fete strategii pentru a se proteja de hărțuitori, au fost intervievate în 2016 în legătură cu eficiența insignelor. 1.4% au spus că probabil nu vor funcționa, 4.3% nu au simțit nicio schimbare, 32.9% au spus “am simțit că insigna ajută”, iar 61.4% au declarat că au observat o diferență.

Campania a avut impact și în alte feluri. În 2016, la doar un an de la lansarea proiectului, Matsunaga a publicat, pe un cont de Twitter asociat Centrului de activități preventive împotriva hărțuirii, o notă trimisă de o femeie adultă:

Mariさん。メッセージありがとうございます。私も子供の頃に痴漢にあっても誰にも何も言えずに今まできました。
大人になってようやく行動を起こせるようになりました。子どもたちに同じ思いをさせたくないと私も思っています。 pic.twitter.com/0MQmVoWyQQ

— 痴漢抑止活動センター＠公式 (@scb_info) 6 iulie 2016

Notă: “Sunt o supraviețuitoare. Când eram elevă de liceu, am trecut de la mersul la școală cu bicicleta la mersul cu trenul. Am fost foarte surprinsă când am început să fiu asaltată în fiecare zi [în tren]. Nu aveam unde să mă plâng. În vreme ce regret ceea ce s-a întâmplat în trecut, sper doar că din ce în ce mai puțini oameni vor trece printr-o asemenea experiență. Sper în mod sincer că mai multe fete vor fi capabile să se apere singure!” -Mari, 39 de ani

Tweet: “Mari, mulțumesc pentru mesaj. Când eram copil și eu am fost asaltată de un hărțuitor și nu am povestit nimănui niciodată despre asta până acum.

Ca adult am avut oarecum posibilitatea de a face ceva. Și vreau ca niciun alt copil să nu mai treacă prin ceea ce am trecut eu.”