Image by Imgur user pleasegoogleShakerAamerpleasegoogleDavidKellyse
„Știrea falsă” a primit în ultima vreme o atenție deosebită, mai ales datorită unor cazuri recente ce demonstrează puternicele efecte potențiale și de amploare ale acesteia. Potențialul său de declanșare a violenței a fost extrem de real la începutul noului an: puteți lua în considerare amenințarea de la sfârșitul lunii decembrie legată de pregătirea nucleară pe care ministrul pakistanez al apărării, Khawaja Mohammad Asif [1], trimisă Israelului în baza unui buletin de știri falsificat despre intențiile israeliene. În Statele Unite, “știrea falsă” a devenit o modalitate de a eticheta știrile care vor să pară critice față de Donald Trump [2], dar a fost de asemenea considerată o posibilă explicație pentru ascensiunea sa la președinție [3].
Știrea falsă nu este singura problemă, după cum au subliniat [4] oameni ca Melissa Zimdars (o profesoră a cărei listă de știri false a fost prezentată împreună cu consecințele care au urmat alegerile din SUA). Într-adevăr, cazurile de propagandă, dezinformare, favorizare a ignoranței, momeală online și “corectitudine” par la fel de răspândite și, poate în unele cazuri, mai dăunătoare (după cum a susținut recent [5] Gilad Lotan).
De fapt, este greu de știut exact ce este “știrea falsă”. Nu este îndeajuns ca o veste să aibă informații incorecte — jurnaliștii au mai greșit înainte — și asta nu include cazurile de înșelătorie jurnalistică pe față [6]. Folosirea anterioară a știrilor false era legată mai strâns de continut simulat cu intenția de a genera profit [7]. În prezent termenul poate include o gamă întreagă de tipuri de știri de natură îndoielnică, inclusiv unele cazuri problematice menţionate mai sus. Există minimum un concurs pe termen, cel puţin în spaziile mass-media din limba engleză [8]. Încercarea de a traduce acest termen în alte limbi evidenţiază ulterior problema: în limba japoneză, de exemplu, デマ [8] sau “dema” poate însemna “ştiri false” dar și “zvonuri false [9]“, de asemenea.
Un lucru pe care termenul “ştire falsă” îl redă este dificultatea cu care cititorii se confruntă în a recunoaște diferenţa dintre ceea ce este adevărat şi ceea ce este fals în reportaje. De exemplu, anul trecut, un studiu de la Stanford University [10], la care au participat peste 7,800 elevi, a arătat că majoritatea elevilor de liceu din SUA, pur şi simplu acceptă fotografii şi legendele lor ca fiind “reale” [11],fără să se gândească să le verifice. Și poza din testul în cauză?
Fiind prezentată imaginea de mai sus, elevilor le-a fost greu să vadă altceva decâtdovezile unui dezastru nuclear.
Deci, cum putem vorbi despre aceasta și despre alte probleme ridicate de ACEL TERMEN fără a mai crește confuzia? Mai ales dacă se ține cont de faptul că, din punctul de vedere mondial al lui Global Voices, provocările ridicate de știrea falsă nu sunt o noutate. De aceea, încercarea de a clarifica, mai ales la nivel global, este unul dintre eforturile principale ale iniţiativei NewsFrames.
Asta înseamnă să înfrunte dificultatea legată de găsirea cuvintelor potrivite pentru a descrie problema și fenomenul. În decembrie, am început cu termenul „fake [contrafăcut]” dar am trecut la termeni precum „false [fals]” și „fraudolent [înșelăciune]”, analiza carora ne-a stânjenit deoarece începuse să aibă implicații cu privire la intenția autorului și la criminalitate. În momentul de față, convergem, într-o oarecare măsură, spre termenul știri simulate, despre care puteți citi mai multe la această pagină [13]. Ne așteptăm ca aceasta să fie o lucrare în continuă desfășurare, care va ține cont de eforturile voluntarilor noștri, oameni care colectează anumite tipuri de asemenea știri problematice în orice limbă.
Faptul ca insistăm pe “știrea falsă” poate ridica întrebări cu privire la limitările buletinelor de știri bazate pe fapte, dar noi îl vedem ca și o oportunitate. Problemele ridicate de crearea, citirea și partajarea conținutului simulat sunt prezente de ceva vreme, iar scriitorii profesioniști și amatorii s-au confruntat cu aceste provocări și cu provocările conexe cu privire la măsuri precise, imparțiale sau obiective în mod continuu. S-ar putea dovedi că, pe măsură ce reflectăm lent asupra acestor provocări, vom descoperi sau redescoperi un limbaj pentru standarde în povestirea veridică și citirea matură, ceea ce poate sprijini societăți cinstite.