Acest mozaic din vila romană Romana del Casale (286–305 AD) din Sicilia, conține una dintre cele mai vechi ilustrații ale unor femei purtând bikini. FOTO: Domeniul public

În tot acest tam-tam cu privire la interdicția dată de Franța de a purta „haine religioase în public”, ne concentrăm, din nou, pe aspectul greșit al poveștii: efectul și nu cauza. Iar eu cred că „cauza” merge dincolo de aspectele religioase sau culturale.

Interdicția a fost amplificată de scandaloasele imagini virale ale unui ofițer de poliție, surprins pe o plajă din Nisa, Franța, în timp ce forța o femeie să-și dea jos o parte din burkini. Deci, din nou, de data aceasta sub amenințare cu arma, femeilor li se spune cum să provoace repingere, reducând rolul lor social la ceea ce poartă sau nu.

Ce-ar fi dacă, în loc să împunem coduri vestimentare femeilor, am încerca să-i educăm pe băieți și pe bărbați să respecte femeia, fără să țină cont de forma, culoarea sau vestimentația acesteia? Ce-ar fi dacă toată energia risipită pe aplicarea interdicțiilor sau pe discuțiile cu privire văl, am folosi-o pentru a preveni și pentru a pedepsi hărțuirea sexuală pe străzi.

Ce-ar fi dacă, în loc să judecăm o femeie ca fiind „modestă”, „respectabilă” sau „târfă”, bazându-ne pe vestimentația sa, am încerca să o judecăm pe baza acțiunilor și ideilor exprimate? Ce-ar fi dacă am înceta să mai fim revoltați atunci când vedem o femeie alăptând în public? Ce s-ar întâmpla dacă Facebook nu ar mai pune căsuțele negre pe sânii noștri? Ce-ar fi dacă, în schimb, am protesta împotriva tratării femeilor ca niște obiecte de către reclame și revistele de modă?

via GIPHY

Ce-ar fi dacă toate acele eforturi susținute de stat pentru a arăta „angajamentul” lor față de drepturile femeilor, ar fi folosite pentru prevenirea violenței domestice?

Probabil, dacă străzile ar fi un loc mai sigur pentru femei, acestea nu s-ar simți nevoite, sau nu ar fi forțate să se acopere. Probabil, dacă străzile ar fi mai sigure, femeile ar putea să-și aleagă singure vestimentația și nimănui nu i-ar mai păsa.

Probabil, dacă nu s-ar mai acorda atât de multă importanță simbolurilor și elementelor de îmbrăcăminte, am putea începe să lucrăm la realizarea unei adevărate co-existențe.

Este, de asemenea, trist și îngrijorător să vedem că toată lumea dă vina pe cultură, tradiție și, binențeles, religie, când, de fapt, problema vine din dorința înrădăcinată a tuturor societăților de a controla femeia. Noțiunile patriarhale, cu privire la ceea ce este și ceea ce nu este acceptabil, ne sunt atât de bine întipărite în memorie, încât, noi femeile, ajungem în punctul în care chiar credem că alegerea ne aparține. Să fie oare așa?

Din fericire, nu trăiesc într-o țară în care să-mi fac griji că voi fi amendată pentru că nu arăt suficient de evlavios sau că voi fi dezbrăcată în numele eliberării. Dar, cu toate acestea, mă gândesc de două ori ce să port atunci când folosesc transportul în comun sau atunci când trec prin fața unui șantier, deoarece șansele de a fi hărțuită cresc dacă  fac anumite alegeri cu privire la vestimentație. Deci, aș putea empatiza cu dorința sau intenția de a deveni cumva invizibilă, pentru a evita consecințele nedorite.  Și, deși nu sunt musulmană sau religioasă, le sprijin deplin pe surorile mele voalate.

Postarea de pe Facebook a lui Demonio Blanco rezumă problema, numind-o „purplewashing”:

Purplewashing es una expresión que refiere al uso del feminismo como excusa para actitudes intolerables, como la islamofobia.
Si te preocupa más que una deportista juegue con velo a que el resto lo hagan en bikinis minúsculos o a que los fotoperiodistas usen este tipo de encuadres, es muy posible que sea purplewashing.
Si odias el reguetón porque es machista pero no a Los Planetas, es posible que sea purplewashing.
Mujeres con velo, en bikini, que hacen punk o que perrean: somos todas hermanas y cada una se sacude el patriarcado como le da la gana.
Si realmente te preocupa mucho la opresión que sufrimos, echa un cable parando a tus colegas cuando nos tratan como a objetos en un bar o cuando hacen chistes de violaciones. No vale ver sólo la paja en el ojo ajeno.
— Vega Pérez-Chirinos Churruca.

Purplewashing e o expresie care se referă la utilizarea feminismului ca o scuză pentru atitudini intolerabile precum este islamofobia.
Dacă ești mai preocupat de sportivele care joacă cu văl decât de cele care poartă bikini minusculi, sau dacă jurnaliștii folosesc astfel de cadre, atunci e foarte posibil să fie vorba de purplewashing.
Dacă urăști muzica reggeaton din cauza șovinismului masculin, dar nu și trupa Los Planetas, e vorba, cel mai probabil, de purplewashing.
Femei în văl sau în bikini, care dansează punk sau twerking: suntem cu toate surori și fiecare dintre noi se debarasează de patriarhat așa cum crede de cuviință.
Dacă sunteți cu adevărat ingrijorați de opresiunile pe care le suferim, luați atitudine atunci când colegii voștri ne tratează ca pe niște obiecte sau fac glume cu aluzii sexuale.
E de neconceput să vedem greșeala doar în alții.
— Vega Pérez-Chirinos Churruca.

Deci, ce am purta dacă nu ar exista norme religioase, dacă nu ar trebui să ne facem griji cu privire la ceea ce cred ceilalți, la violență sau stigmate? Ce alegeri am face dacă nu am fi crescuți să fim conștienți de corpul nostru și de efectele secundare pe care le poate provoca?

Concentrându-ne atenția pe interzicerea purtării de burkini, și nu pe încălcările sistematice ale drepturilor femeilor, facem într-adevăr ceva semnificativ?