Vezi toate limbile prezente aici? Noi traducem toate știrile Global Voices astfel încât toata lumea să aibă acces la tot ce se petrece in lumea întreagă.

Dactilografii tradiționali încă au un rol în prezentul modern din Myanmar

A female typist works on a document from her kiosk on lower Maha Bandoola Park Road. Like an increasing number of typists in Yangon, she relies on a typewriter professionally, but for personal purposes, she uses a smartphone. (Photo and caption: Tin Htet Paing / The Irrawaddy)

O dactilografă lucrează la un document în chioșcul ei situat în partea de sud a străzii Maha Bandoola Park Road. Precum alți dactilografi în număr tot mai mare din Yangon, ea utilizează în meseria ei o mașină de scris, dar în scopuri personale folosește un smartphone. (Fotografie și legendă: Tin Htet Paing / The Irrawaddy)

Acest articol scris de Tin Htet Paing și Sally Kantar este preluat de pe Irrawaddy, un website independent de știri din Myanmar, și este republicat de Global Voices în cadrul unui acord de partajare a conținutului.

În cele mai multe după-amiezi, Tin Zaw Htet lucrează la o mașină de scris fabricată în timpul Războiului Rece, înconjurat de mape din satin și pânză și certificate legale, sub soarele puternic al Yangonului.

Mai mulți dactilografi stau alături de el în cabine individuale improvizate pe drumul Maha Bandoola Park Road. Ei își câștigă existența de pe urma unei birocrații care preferă formulare tastate manual decât scrise de mână, dar într-un oraș în care calculatoarele și imprimantele sunt echipamente de lux, iar energia electrică este încă instabilă.

Tin Zaw Htet arată un certificat laminat ca dovadă că, în urmă cu cinci ani, a absolvit un curs de dactilografie de o lună la un centru de formare profesională. După graduare el și-a părăsit postul de vânzător de pești de acvariu și, împreună cu mătușa lui, care este, de asemenea, dactilografă, au deschis propriul lor chioșc.

“Vreau doar să am propria mea afacere, chiar dacă este pe marginea drumului,” a spus el.

În vârstă de 28 de ani, el câștigă 1.000 de kyats (US $0,83) pe pagină completând certificate de căsătorie, procuri și alte contracte juridice dactilografiate în birmaneză sau engleză; în medie, el lucrează între 10 și 15 pagini pe zi.

The typewriters in use on the streets of Rangoon were imported from Western Germany in the early 1960s. They have since been repaired and restored, often multiple times. (Photo and caption: Tin Htet Paing / The Irrawaddy)

Mașinile de scris folosite pe străzile din Yangon (în trecut, Rangoon) au fost importate din Germania de Vest la începutul anilor 1960. De atunci ele au fost reparate și recondiționate chiar de mai multe ori. (Fotografie și legendă: Tin Htet Paing / The Irrawaddy)

Plăcuțe gravate cu expresia “Făcute in Germania de Vest” trădează vechimea mașinilor de scris care susțin acest sector de afacere. Win Htay, care are 50 de ani, este aproape la fel de în vărstă ca și mașinile de scris pe care le repară de când avea 13 ani. El afirmă că mașinile au fost importate în primul rând pentru funcționarii publici din Myanmar (cunoscută și sub numele de Burma), din timpul guvernării U Nu sau Ne Win de la începutul anilor 1960.

Scoase la licitație, recondiționate și revândute de-a lungul deceniilor, structurile metalice robuste sunt încă folosite în Myanmar, deși birourile guvernamentale care le-au cumpărat inițial folosesc în prezent mai mult calculatoare și se află la 200 de mile (aproximativ 322 km) spre nord, în capitala Naypyidaw. Dintr-un atelier de lucru modest de pe strada 35 din centrul orașului Yangon (în trecut numit Rangoon), Win Htay încă vinde mașinile complet recondiționate, la prețul de aproximativ 100.000 de kyats (US $83). El a declarat:

I have a close attachment to these typewriters. This is all I know how to do. I don’t even know how to touch a computer.

Sunt profund atașat de aceste mașini de scris. Dactilografia reprezintă tot ce știu să fac. Nu cunosc nimic despre calculatoare.

Tin Zaw Htet (front) fills out a document on his typewriter while other typists watch, waiting for customers or for work that can be shared. The biggest pressure that they face, he said, is “to not make any mistakes,” because, as he points out, “on a typewriter there is no ‘backspace.’” (Photo and caption: Sally Kantar / The Irrawaddy)

Tin Zaw Htet (în prim-plan) completează un document la mașina lui de scris, în timp ce alți dactilografi privesc, așteptând clienți sau o ofertă de lucru care poate fi împărțită. Cel mai stresant aspect al muncii lor, spune el, este “să nu facă nici o greșeală,” deoarece, după cum explică el, “la o mașină de scris nu există tasta ‘backspace’ [utilizată pentru a șterge]” (Fotografie și legendă: Sally Kantar / The Irrawaddy)

Female typists at work. While it is perceived as a field dominated by older men, The Irrawaddy found both men and women of varying ages typing up documents in streetside booths. (Photo and caption: Tin Htet Paing / The Irrawaddy)

Dactilografe lucrând. Deși dactilografia este percepută ca o meserie în special a persoanelor vârstnice, The Irrawaddy a observat atât femei, cât și bărbați de diferite vârste completând documente la mașini de scris situate în cabine de pe stradă. (Fotografie și legendă: Tin Htet Paing / The Irrawaddy)

On downtown Yangon’s Pansodan Street, a typist fills out legal documents from his sidewalk station. (Photo and caption: Tin Htet Paing / The Irrawaddy)

Pe strada Pansodan, în centrul Yangonului, un dactilograf completează documente legale în chioșcul lui de pe trotuar. (Fotografie și legendă: Tin Htet Paing / The Irrawaddy)

În 2005, când birourile guvernamentale au început să se transfere din Yangon în Naypyidaw, Win Htay și-a exprimat nemulțumirea față de faptul că mulți dactilografi întreprinzători și reparatori și-au mutat, de asemenea, afacerile în noua capitală îndepărtată. La întrebarea despre rolul mașinilor de scris în cadrul tehnologiei moderne din ce în ce mai variate, el răspunde că acestea sunt încă importante și prevede că tribunalele, școlile și birourile guvernamentale, în special în zonele rurale ale țării, vor continua să depindă de mașinile de scris.

“Mașinile de scris au nevoie numai de cerneală,” a subliniat el, drept dovadă a durabilității mașinii de scris.

Tin Zaw Htet recunoaște că într-o zi poate va trebui să-și adapteze munca în funcție de tehnologia în schimbare, dar spune că se consideră norocos pentru că el știe, de asemenea, să utilizeze un calculator. Cu toate acestea, nu este o schimbare care va fi în întregime binevenită. El adaugă:

[Typewriters] challenge us to be more efficient, to see our errors on paper, so we are more careful not to make mistakes.

[Mașinile de scris] ne fac să fim mai eficienți, să vedem erorile noastre pe hârtie, așa că suntem mai atenți să nu greșim.

El descrie, de asemenea, satisfacția de a lucra cu mașinile mai vechi:

The feeling of using typewriters and using computers is different. We can feel a lot of feedback from a typewriter’s keys. It makes noise. I kind of like it.

Senzația când lucrez la mașina de scris e diferită de cea când utilizez calculatoarelor. Pot simți tastele mașinii de scris și acestea fac zgomot. Îmi place [senzația asta].

Mașinile de scris aduse în Burma în trecut vor continua să fie valoroase, nu numai din punct de vedere nostalgic, iar deocamdată au un rol în gama tehnologică a țării.

A man works on a document using an electric typewriter inside a downtown Yangon shop. While typists traditionally station themselves outdoors near courts and government offices, small indoor shops are opening in the vicinity, featuring more modern typewriters, as well as copiers and computers. (Photo and caption: Tin Htet Paing / The Irrawaddy)

Un bărbat completează un document folosind o mașină de scris electrică într-un magazin din centrul Yangonului. Deși dactilografii stau de obicei afară, lângă tribunale și birouri guvernamentale, în zonă încep să apară și în interiorul clădirilor magazine mici dotate cu mașini de scris mai moderne și, de asemenea, cu copiatoare și calculatoare. (Fotografie și legendă: Tin Htet Paing / The Irrawaddy)

In a small shop on 35th Street, Mya Win, 62, repairs a broken typewriter purchased from a government auction. He has been working on the machines for 40 years. (Photo and caption: Sally Kantar / The Irrawaddy)

Într-un mic chioșc de pe strada 35, Mya Win, în vârstă de 62 de ani, repară o mașină de scris cumpărată la o licitație guvernamentală. El lucrează cu mașinile de scris de 40 de ani. (Fotografie și legendă: Sally Kantar / The Irrawaddy)

Începe discuția

Autori, vă rugăm Deconectează-te »

Indicații

  • Toate comentariile sunt verificate de un moderator. Nu trimite comentariul de mai multe ori sau va fi perceput ca fiind spam.
  • Te rugăm să-i tratezi pe ceilalți cu respect. Comentariile care conțin mesaje de ură, sunt obscene sau reprezintă atacuri personale nu vor fi aprobate.