Vezi toate limbile prezente aici? Noi traducem toate știrile Global Voices astfel încât toata lumea să aibă acces la tot ce se petrece in lumea întreagă.

Nour, siriană, de la Raqqa la Berlin : în căutarea libertății

Copii_sirieni_refugiați_Liban (Foto Eoghan Rice _ Licence Creative Commons)

Copii_sirieni_refugiați_Liban (Foto Eoghan Rice _ Licence Creative Commons)

Nour* este învățătoare, are 38 de ani. Ea este siriană și locuia în Raqqa până acum mai bine de un an. După ce a trecut prin Turcia, a reușit astăzi să ajungă la Berlin, unde așteaptă să se înscrie într-o tabără de refugiați împreună cu cei doi copii ai săi. Nour nu este prima care îsi spune povestea. Fiecare mărturisire în parte este simplă și ușor de înțeles, permițându-ne să ne distanțăm puțin de viziunea catastrofică a unui flux amorf și necontrolabil care copleșește frontierele europene.

Raqqa, fief al Statului Islamic în Siria

Raqqa este considerată capitala auto-proclamată a Statului Islamic în Siria, deoarece este controlată de către organizație începând din iunie 2013, după o campanie intensă de bombardamente. Grupul Raqqa is Being Slaughtered Silently (RBSS) – Raqqa este masacrată în tăcere – documentează pe larg această situație pe Twitter.

#الرقة_تذبح_بصمت #Raqqa #Syria #ISIS

Spunând povestea Siriei de peste liniile de front https://t.co/kJkpIbToGg

— الرقة تذبح بصمت (@Raqqa_SL) 14 Février 2016 [14 februarie 2016]

Potrivit numeroaselor articole, viața cotidiană din acest oraș de 200 000 de locuitori este profund afectată, cumulând teroarea și creșterea bruscă a prețurilor produselor de primă necesitate.

#Syrie [Siria]: la jumătatea lui ianuarie, kilogramul de pâine se vindea cu 0,65€ la Raqqa față de 0,30€ la Damasc. Creștere vertiginoasă a prețurilor cauzată… 1/2 pic.twitter.com/dzFirvQyVJ

— info2oei (@info2oei) 29 Janvier 2016 [29 ianuarie 2016]

Încetul cu încetul, libertatea se erodează

Nour descrie creșterea progresivă a îngrădirii libertății – îndeosebi în ceea ce privește femeile -, dar și a restricțiilor economice. “În februarie 2014, sunt obligată să port vălul integral în timp ce îmi fac meseria de învățătoare. Câteva materii precum fizica sau pictura sunt interzise. La școală, fetele și băieții sunt separați. Copiii ei au trebuit să renunțe la activitățile extra-școlare. Apoi mi se interzice să ies sau să conduc o mașină fără a fi insoțită de un bărbat, rudă de gradul întâi. Toate școlile sunt închise. Copiii mei sunt privați de școlaritate, iar eu nu mai primesc salariu.”

Amer Albarzawi, sirian originar din Raqqa, a creeat videoul “Fade to Black” pentru a descrie același fenomen.

În articolul Într-un minut, Raqqa naufragiază din Courrier international, artistul explică:

Într-o zi, nu mai aveam dreptul să fumăm. Ziua următoare, fetele și băieții nu mai puteau să iasă împreună pe stradă. Luna următoare, la școală, fetele au fost separate de băieți, apoi au trebuit să poarte hidjabul [vălul islamic]. […] Eu sunt musulman, dar toate astea sunt foarte neobișnuite pentru mine.

Viața și moartea într-un oraș de război

Nour vine dintr-un mediu social mai curând privilegiat, soțul ei este dentist. Are vina de a fi și un om cu principii. Astfel, foarte curând, “nu mai primește salariu, pentru că familia lui și el însuși sunt laici și denunță masacrele comise la Raqqa”. Aceste dificultăți financiare, precum și lipsa de acces la educație încep să-și pună amprenta tot mai puternic asupra vieții de zi cu zi a familiei, care numără trei copii.

Încercând să ajute niște persoane rănite, “soțul și băiatul cel mare mor în timpul unui atac cu rachete care viza mașina lor și vehiculul unui grup medical de urgență.”

De ce își riscă sirienii viața pentru a ajunge în Europa? Pentru a scăpa de asta: https://t.co/dzEaHf53iN

— JP Ribaut-Pasqualini (@De_lege_lata) 12 Février 2016 [12 februarie 2016]

Dincolo de durerea imensă a pierderii, noua ei situație de văduvă aduce o amenințare suplimentară pentru Nour. “După o perioadă de doliu închisă în casă, mi-e teamă să nu fiu căsătorită forțat cu un combatant.”

Turcia, un refugiu temporar și nesigur

Teama de a fi căsătorită forțat și singurătatea o determină pe Nour să caute refugiu în țara cea mai accesibilă într-o primă etapă (din cei 4,5 milioane de refugiați sirieni la nivel mondial, 2,5 milioane s-ar afla astăzi în Turcia, conform unui raport al Amnesty International din data de 3 februarie 2016). “Tatăl meu bolnav și mama mea se hotărăsc să se refugieze în Turcia. Îi urmez împreună cu cei doi copii. Băiatul cel mic, Braïm, este profund marcat de moartea tatălui și a fratelui său.”

Conform unui comunicat al Amnesty International din 2014:

Doar 14% dintre cei 1,6 milioane de refugiați din Siria trăiesc într-una din cele 22 de tabere bine echipate din Turcia. Dar acestea deja au atins capacitatea lor maximă de primire. Sunt deci aproape 1,3 milioane de refugiați din Siria lăsați să se descurce singuri în Turcia. Un număr foarte restrâns beneficiază de ajutorul organizațiilor umanitare. Pentru a-și asigura hrana și locuința, familiile iau măsuri disperate, ajungând uneori în situația de a-și trimite copiii la muncă.

Nour, care dispune la momentul sosirii în Turcia de câteva resurse financiare, a putut să evite taberele de refugiați și ajungere în stradă. Aceste rezerve riscă totuși să se epuizeze rapid.

Din punct de vedere economic, Turcia este pentru Siria ceea ce Elveția este pentru Italia un vecin excesiv de scump. Nour mărturisește: “În iulie 2014, nu am reușit încă să găsesc de lucru aproape de casă. Viața este scumpă, transporturile de asemenea. Trăiesc cu familia mea. Perspectivele de viitor sunt practic inexistente.”

Manifestație pentru primirea refugiaților și împotriva rasismului la Köln în ianuarie 2016 (Foto Raimund Spekking _ Licence Creative Commons)

Manifestație pentru primirea refugiaților și împotriva rasismului la Köln în ianuarie 2016 (Foto Raimund Spekking _ Licence Creative Commons)

Europa: destinația salvatoare?

În ciuda dispoziției sale posomorâte și a manierelor neelegante, Europa continuă să suscite speranță în rândul refugiaților sirieni. Este și cazul lui Nour. Și în timp ce majoritatea europenilor se agață de propriul portofel spunându-și că acesta este obiectul râvnit, se pare că Nour visează mai curând la valorile acesteia.

“Sper să găsesc mijloacele de a supraviețui, să am șansa de a începe o nouă viață într-o țară liberă și laică, în care copiii mei să aibă posibilitatea de a primi o bună educație.” Urmându-și instinctul și înfruntând numeroase dificultăți, Nour se află deci astăzi la Berlin. Să sperăm că Germania, dar și Uniunea Europeană în ansamblul său, vor putea să-i demonstreze lui Nour că valorile lor înseamnă mai mult decât licăririle unei perioade îndepărtate și demult apuse.

Dincolo de problemele economice și sociale, acceptarea sau refuzarea refugiaților sirieni constituie un test pentru valorile noastre. https://t.co/K8ETzA2hv1

— Clotilde Verguet (@clobala2) 22 Septembre 2015 [22 septembrie 2015]

* pentru siguranța persoanelor, toate numele au fost schimbate

 

Începe discuția

Autori, vă rugăm Deconectează-te »

Indicații

  • Toate comentariile sunt verificate de un moderator. Nu trimite comentariul de mai multe ori sau va fi perceput ca fiind spam.
  • Te rugăm să-i tratezi pe ceilalți cu respect. Comentariile care conțin mesaje de ură, sunt obscene sau reprezintă atacuri personale nu vor fi aprobate.