[1]Biblioteca Bishan din Singapore.
Autoritatea de Dezvoltare Media (ADM) din Singapore a ridicat [2] interdicţia pentru 240 de cărţi şi reviste însă alte 17 publicaţii continuă să fie interzise importării, vânzării şi distribuirii.
Hotărârea [3] a fost emisă pe 25 noiembrie şi postată pe site-ul guvernului. ADM a precizat că interdicţia a fost oprită după ce s-au efectuat analize [4] ale deciziilor clasificărilor anterioare “pentru a ţine pasul cu normele societăţii”.
Renunţând la interdicţie, Guvernul a luat în considerare conţinutul predominant şi standardele comunităţii din Singapore iar ADM a estimat că unele numere ale acestor publicaţii se încadrează în aceste standarde.
Titlurile anterioare interzise cuprind piese de teatru comuniste, pamflete naţionaliste sau romane erotice. De exemplu, în 1949 a fost înterzisă publicaţia “Dravida Nadu”, în 1959 piesa comunistă “Marşul cel lung” a devenit ilegală iar “Fanny Hill.Memoriile unei femei uşoare”, roman pentru adulţi, a fost inclus pe lista cărţilor interzise în 1966.
[5]Fanny Hill.Memoriile unei femei uşoare, roman erotic scris de John Cleland, publicat pentru prima dată în 1748. Imagine Wikipedia
[6]Publicaţie a poporului Tamil, Dravida Nadu. Imagine Wikipedia
În 1967, Singapore a adoptat legea Publicaţiilor Nedorite, care au interzis posesia oricărei publicaţii care conţine scene obscene sau nepotrivite.
Ultima oară când Guvernul a ridicat o interdicţie a fost în 2004 şi a însemnat dreptul de printare şi distribuţie, după 22 de ani, a revistei Cosmopolitan.
Printre “publicaţiile nedorite” care acum sunt legale, sub hotărârea ADM, se numără “Lumea Sexului” de Henry Miller, revista World Student News, publicaţia naţionalistă ‘Nusa Dan Bangsa Melaju’ şi publicaţia erotică în limba chineză “Loose Women Of Wealthy Families”.
Pe de altă parte, hotărârea ADM susţine că cele 17 publicaţii care sunt în continuare interzise sunt opuse moralului publicului şi interesului naţional. Multe dintre ele sunt “extrem de pornografice” precum Penthouse, Hustler şi Playboy. Însă guvernul a inclus şi publicaţiile religioase ale martorilor lui Iehova, grup care a refuzat să se supună serviciului naţional. Interdicţia pentru aceştia a început în 1994.
Această decizie nu va avea un impact prea mare asupra industriei deoarece multe dintre aceste titluri nu se mai publică sau au devenit deja nepopulare. Însă reprezintă o reîmprospătare a ideii că Singapore impune reguli stricte asupra mass-mediei, ceea ce pentru mulţi înseamnă o subminare a libertăţii de expresie.