- Global Voices în Română - https://ro.globalvoices.org -

GV Face: Beirut şi Paris, sau de ce unele tragedii atrag atenţia mondială şi altele nu?

Categorii: Europa de Vest, Orientul Mijlociu și Africa de Nord, Franța, Liban, Citizen media, GV Face


“Unele persoane sunt globale în timp ce altele rămân locale, regionale, “etnice”.

În acest episod GV Face, Joey Ayoub, blogger libanez şi colaborator pentru Global Voice, Lova Rakotomalala, editorul nostru francez din Paris şi  Laura Vidal, managerul nostru din Paris vorbesc despre naţiuni, politica morţii şi reacţiile nedrepte în faţa tragediilor.

Global Voices este o comunitate fără frontiere care înglobează mai mult de 1400 de voluntari: scriitori, analişti, experţi media şi traducători. Ne-am stabilit o agendă de ştiri care construieşte punţi, înţelegere globală şi prietenii care depăşesc frontierele. Ne concentrăm pe poveştile comunităţilor marginalizate sau reprezentate rău. Echipa noastră de încredere care conţine editori şi scriitori, oameni precum Joey, Laura sau Lova, informează despre 167 de ţări din lumea întreagă iar traducătorii noştri transmit aceste poveşti în peste 35 de limbi. Cei mai mulţi dintre membrii comunităţii noastre sunt poligloţi iar “acasă” nu înseamnă doar un singur oraş sau o singură ţară.

După atacurile din Paris, de pe 13 noiembrie, Joey a scris un articol intitulat “Străzile Parisului îmi sunt la fel de cunoscute ca cele din Beirut [1]” care a devenit viral:

I come from a privileged Francophone community in Lebanon. This has meant that I have always seen France as my second home. The streets of Paris are as familiar to me as the streets of Beirut. I was just in Paris a few days ago.

These have been two horrible nights of violence. The first took the lives of over 40 in Beirut; the second took the lives of over 120 people and counting in Paris.

It also seems clear to me that to the world, my people’s deaths in Beirut do not matter as much as my other people’s deaths in Paris.

We do not get a “safe” button on Facebook. We do not get late night statements from the most powerful men and women alive and millions of online users.

We do not change policies which will affect the lives of countless innocent refugees.

This could not be clearer.

I say this with no resentment whatsoever, just sadness.

Provin dintr-o comunitate francofonă din Liban. Asta înseamnă că mereu am privit Franţa ca a doua casă. Străzile Parisului îmi sunt la fel de familiare ca cele din Beirut. Am fost în Paris acum câteva zile.

Au fost două nopţi îngrozitoare dominate de violenţă. Prima a luat vieţile a peste 40 de persoane în Beirut iar a doua a peste 120 de oameni în Paris.

Este destul de evident pentru mine că pentru lumea întreagă morţii noştri, din Beirut, nu contează la fel de mult ca cei din Paris.

Noi nu avem un buton de siguranţă pe Facebook. Noi nu primim declaraţii în miez de noapte de la cei mai puternici oameni ai planetei şi de la milioanele de utilizatori online.

Noi nu schimbăm strategii politice care afectează vieţile nenumărate a refugiaţilor nevinovaţi.

Nu ar putea fi mai clar de atât.

Şi o spun fără nici un resentiment, doar cu tristeţe.

 

Laura Vidal era la un bloc distanţă, la un bar, când a avut loc primul atac din Paris, de pe 13 noiembrie. Studentă fiind, s-a mutat din Argentina în Paris acum şapte ani. În articolul “După atacurile din Paris: Pentru a exista unitate, nu trebuie să fim imparţiali [2]“, ea declară:

Since I arrived in Paris I’ve followed the endless discussions on origins, skin colours, backgrounds and religious faiths. Part of my research work is based on—of all subjects—intercultural sensitivity. These conversations are emotional, and therefore uncomfortable. But they’re necessary. And I say this because it seems that dividing the world between “us” and “them” isn’t useful. And it never has been. In fact, the artificial creation of difference is what fuels all of this. And this is how we learn to see “ourselves” and “others”, and this is the lens through which we have studied history and watch the news. “Us” and “them”. “Here” and “far away”. I don’t think we can afford to keep this view of the world anymore—assuming we ever could—and maintain this denial of reality.

De când am ajuns în Paris am urmărit discuţiile nesfârşite despre origini, culoarea pielii, trecut şi credinţe. O parte din munca mea de cercetare se bazează pe sensibilitatea interculturală. Aceste conversaţii sunt emoţionante, aşadar incomode dar necesare. Spun asta fiindcă se pare că împărţirea lumii în “noi” şi “ei” nu este de ajutor şi niciodată nu a fost. De fapt, ceea ce alimentează tot ce se întâmplă este o creare artificială a diferenţelor. Astfel învăţăm să ne vedem pe “noi” şi pe “alţii”, lentila prin care am studiat istoria şi am urmărit ştirile. “Noi” şi “ei”. “Aici” şi “departe”. Nu cred că ne putem permite să mai vedem lumea în modul acesta, în ideea că vreodată ne-am fi putut permite, şi să negăm în continuare realitatea.

Eseul lui Lova, “Crearea unei mass-media de empatie [3]“, publicat după atacurile de la Charlie Hebdo, este scris
în colaborare cu Nwachukwu Egbunike, voluntar nigerian pentru Global Voice:

The time to have a global discussion on terror attacks, free speech, empathy and Islamophobia is not when tragedy strikes but beforehand and when cooler heads prevail.

Yet, whether we like it or not, the public thirst to make sense of the world is highest when such sad events occur. The timing might not be ideal, but we have the opportunity as media contributors to reframe the conversation for thousand of readers all over the world, while they are paying attention.

Momentul pentru discuţii globale asupra atacurilor, a libertăţii de exprimare, a empatiei şi a islamofobiei nu este atunci când tragediile lovesc ci dinainte de asta, atunci când domneşte raţiunea.

Şi totuşi, fie că ne place sau nu, setea publicului de a înţelege sensul acestei lumi este mai mare atunci când au loc astfel de evenimente triste. Poate nu este momentul cel mai bun, dar atunci când publicul este atent avem oportunitatea să reformulăm conversaţiile pentru milioane de cititori din lumea întreagă.