93 de ani de la Marele Incendiu din Smirna

USS Litchfield (DD-336) at Smyrna on 13 September 1922: The ship helped evacuate refugees from the fire that started raging that day. Image by International Newsreel [Public domain], via Wikimedia Commons.

USS Litchfield (DD-336) în Smirna pe 13 septembrie 1922: vaporul a ajutat la evacuarea refugiaţilor din calea flăcărilor.

A fost odată ca niciodată un oraş mitic situat pe coasta Asiei Mici: Smirna, unul dintre cele mai bogate şi  cosmopolite oraşe ale lumii. Dar pe data de 13 septembrie 1922, soldaţii turci au incendiat cartierele greceşti continuând cu jafuri şi asesinări în masă.

Marele Incendiu a izbucnit 4 zile după ce forţele turceşti au eliberat oraşul Izmir pe 9 septembrie 1922, cu care s-a şi încheiat războiul greco-turc. Incendiul a distrus complet cartierele oraşului iar unele izvoare istorice încă pun la îndoială cine au fost responsabilii pentru catastrofă. Refugiaţii s-au înghesuit în zona de coastă încercând să scape de foc în timp ce trupele turceşti îi nimiceau.

Expediţia şi catastrofa din Asia Mică, la fel ca şi curăţarea etnică a populaţiei greceşti care trăia acolo de sute de ani, a avut un impact puternic asupra psihicului naţional. Catastrofa din  Smirna (termen pe care grecii îl folosesc pentru a se referi la masacru şi incediu) este considerată cel mai grav incident din istoria Greciei moderne iar greutăţile întâmpinate de refugiaţi au oprit relaţiile dintre cele doua popoare pentru câteva decenii. Turcii se referă la acest eveniment ca la  Kurtuluş Savaşı, războiul de independenţă.

Centrul de resurse al genocidului grecesc, care are ca scop lărgirea conştiinţei în ceea ce priveşte exterminarea grecilor de către Imperiul Otoman între 1914-1923, a postat pe Twiiter următorul video:

Ziarul New York Times, în vremea când a avut loc incendiul în 1922, a comentat:

Excerpt from NYT, Sep 15, 1922. Screenshot from New York Times archive

Extras din ziarul Nyt, 15 septembrie, 1922. New York Times archive

Lifo, portal de ştiri, a marcat ziua cu o secţiune specială în greacă care a descris catastrofa ca fiind cauza “celui mai mare val de migraţii din istoria Greciei“.

Mii de refugiaţi au fugit spre Grecia încercând să înceapă o nouă viaţă în mijlocul pagubelor, jignirilor şi a condiţiilor de viaţă dure, după cum au declarat familiile refugiaţilor:

Η μητέρα μου, ο πατέρας μου, ο παππούς μου, η γιαγιά μου ήρθαν κυνηγημένοι από τη Μικρά Ασία. Έφυγαν κουρασμένοι και ταλαιπωρημένοι. Άφησαν τα καλά τους, τις περιουσίες τους. Η μητέρα μου ήταν νιόπαντρη και ήρθε με μία σακούλα ρούχα. Όλος ο κόσμος τους κυνηγούσε. Τους αντιπαθούσαν και τους αποκαλούσαν τουρκόσπορους. Πίστευαν πως θα τους πάρουν τις περιουσίες. Τους έδωσαν έναν συνοικισμό όπου έμειναν 80 οικογένειες. Πάμφτωχες. Επειδή όμως ήταν εργατικοί, τακτοποιήθηκαν όλοι. Όσοι είχαν έρθει από τη Μικρά Ασία, ήταν καλοί άνθρωποι. Αξιοπρεπείς. Στην Ελλάδα δεν τους χώνεψαν. Η Μικρά Ασία ήταν ο πολιτισμός της Ελλάδας, αλλά τους κυνήγησαν”, θυμάται.

Bunicii mei, mama şi tatăl meu au ajuns în Grecia urmăriţi din Asia Mică. Au plecat obosiţi şi extenuaţi. Şi-au lăsat în urmă tot ce aveau. Mama mea era recent căsătorită, aşa că a venit doar cu o geantă de haine. Toată lumea (în Grecia) îi urmărea. Nu erau plăcuţi de ceilalţi şi erau numiţi  tourkosporoi (“pui de turc“, folosită ca insultă). Oamenii credeau ca refugiaţii le vor fura proprietăţile, însă acestora le-a fost dat un mic teren pentru 80 de familii. Cerşetori. Însă ei erau oameni foarte muncitori şi au reuşit să se aşeze la casele lor. Toţi cei care veneau din Asia Mică erau oameni buni, decenţi. În Grecia nimeni nu-i tolera.

Η πυκνότητα του πληθυσμού την περίοδο 1922-23 είναι πολύ μεγάλη και οι αρμόδιες υπηρεσίες ανεπαρκείς. Έτσι, αρχίζουν να καταγράφονται τα πρώτα κρούσματα τύφου, ιλαράς, οστρακιάς, μηνιγγίτιδας, ευλογιάς, δυσεντερίας και χολέρας. Η Αθήνα και ο Πειραιάς αλλάζουν πρόσωπο. Στις 15 Νοεμβρίου η εφημερίδα «Πρωτεύουσα» σημειώνει: «Οι δύο Δήμοι, που δεν εγνώρισαν ποτέ την υγιεινήν, δεν έχουν επαρκές νερό και τα δημοτικά λουτρά είναι άγνωστα. Οι δύο πόλεις είναι κτισμέναι επί μυριάδων βόθρων, οι οποίοι έχουν υπερπληρωθή. Τα ακάθαρτα νερά ρέουν εις τους δρόμους […] Ουδέποτε άλλοτε η ζωή της Αθήνας έγινε δυσκολωτέρα και η υγεία επισφαλεστέρα. Η φθίσις οργιάζει παραπλεύρως των άλλων ανθρωποκτόνων νόσων. Τι πρέπει να κάμωμεν; […]»

Densitatea populaţiei între anii 1922-1923 a fost foarte ridicată iar serviciile de stat nu erau adecvate. În curând, aveau să izbucnească boli precum tifosul, pojarul, scarlatina, meningita, variola, dizenteria şi holera. Pe 15 noiembrie, ziarul Protevousa notează: ” Cele două municipalităţi, care nu au fost conştiente de igienă niciodată, nu au apă curată, nici băi publice. Cele două oraşe sunt construite deasupra a mii de gunoaie. Apa de canalizare curge pe străzi. Nicicând viaţa în Atena nu a fost atât de dificilă iar sănătatea pusă în pericol. Tuberculoza este în floare împreună cu alte boli letale. Ce este de făcut?”

Refugiaţii din Asia Mică locuiesc în Teatrul Municipal din Atena (1920). La fiecare balcon este împărţită câte o familie

Pentru a-şi salva vieţile, refugiaţii din Anatolia au ajuns şi în ţările din Orientul Mijlociu. Se pare că rutele migratoare au rămas cam aceleaşi de-a lungul secolelor, indiferent de direcţia din care veneau.

Refugiaţi greci in Aleppo, Siria. Sursa: Biblioteca Congresului

Grecia are o metodă unică de “a-şi uita” trecutul. Creşterea mişcărilor de extremă dreapta, discursuri şi comportamente rasiste s-au făcut auzite şi cunoscute de-a lungul anilor.

Acest motto anti-rasist şi în favoarea refugiaţilor a fost pictat pe zidurile din Atena şi ale altor oraşe din Grecia:

“Bunicii noştri au fost refugiaţi.
Părinţii noştri au fost imigranţi
Suntem noi rasişti?”

În ultimele luni, deoarece criza refugiaţilor afectează insulele greceşti, mulţi au încercat să evidenţieze pentru cei care se plâng de valul de refugiaţi că strămoşii lor s-au aflat odată în aceeaşi situaţie.

  Grecule, aminteşte-ţi ( În fotografie: Smirna 1922, Siria: 2015) pic.twitter.com/0N542Tit2a

Bunica mea din Smirna mi-a spus că atât de strâns şi-a ţinut fratele de mână timp de 3 nopţi, în 1922, că s-a invineţit.

Începe discuția

Autori, vă rugăm Deconectează-te »

Indicații

  • Toate comentariile sunt verificate de un moderator. Nu trimite comentariul de mai multe ori sau va fi perceput ca fiind spam.
  • Te rugăm să-i tratezi pe ceilalți cu respect. Comentariile care conțin mesaje de ură, sunt obscene sau reprezintă atacuri personale nu vor fi aprobate.