- Global Voices în Română - https://ro.globalvoices.org -

La 10 ani după masacrul din Andijan, un uzbek pledează pentru libertate

Categorii: Asia Centrală & Caucaz, Uzbekistan, Citizen media, Drepturile Omului, Libertatea cuvântului, Protest
The town of Andijan in Uzbekistan.  Photo from www.panoramio.com. Licensed to reuse.

Orașul Andijan din Uzbekistan. Imagine de pe: www.panoramio.com. Utilizată cu permisiune.

Ziua de 13 mai marchează 10 ani de când guvernul din Uzbekistan a masacrat sute de civili care se adunaseră într-o piață  [1]dintr-un oraș din provincie, pentru ceea ce părea a fi un act de sfidare împotriva unui regim politic brutal și corupt.

În urma masacrului, guvernul Uzbekistanului a caracterizat grupul de protestari drept extremiști islamici, o denumire care de atunci a devenit sinonimă cu oricine nu se adaptează viziunii înguste a statului despre ce înseamnă a fi cetățeanul ideal.  

Deși subiectul acestui articol, Akram Rustamov, nu se afla printre cei din orașul Andijan în acea zi, povestea lui oferă o imagine clară a climatului de frică și paranoia, creat de guvern–chiar la mii de kilometri de granițele sale–în numele contra-terorismului.

Acest articol este scris de Sonum Somuria,  un regizor de film independent în cadrul  Guerrera Films [2]. A apărut pe site-ul  EurasiaNet.org [3] pe data de 11 mai.

L-am întâlnit pe  Akram Rustamov, în vârstă de 25 de ani, din întâmplare, în timp ce faceam research pe tema dificultăților pe care le întâmpină migranții din Asia Centrală în Moscova, unde milioane dintre aceștia se mulțumesc cu cele mai dezonorante locuri de muncă.

În Uzbekiztan, acesta era acuzat de infracțiuni grave.

Procurorii din Uzbekiztan îl acuză pe Akram de recrutarea de soldați pentru “Mișcarea Islamică din Turkestan”(unii experți regionali consideră acest grup o invenție a poliției secrete din Uzbekistan), de chemarea la jihad , și de interesul față de antrenamentului militar în Siria.

Uzbekistan a folosit ani la rând acuzații false de terorism împotriva criticilor și împotriva altor mii de oameni, în general musulmani pașnici, afirmă organizațiile pentru drepturile omului. Regimul lui Islam Karimov  folosește arestările și procesele pentru a perpetua frica și pentru a-și legitimiza regimul autoritar, atât acasă, cât și în străinătate. Ridicarea la putere a Statului Islamic în Siria și Irac este cea mai recentă scuză a sa.

Activistul Bahrom Hamroev din cadrul unei organizații pentru drepturile omului din Rusia,numită Memorial, cataloghează acuzațiile împotriva lui Akram drept “fabricate și falsificate.”

Akram mi-a cerut să filmez povestea sa. Părea disperat să-și dovedească nevinovăția.

După ce am petrecut ceva timp cu uzbekii în Moscova, am realizat că mulți trăiesc în frică, o frică de ceva mult mai diabolic decât grupurile naționaliste din Rusia sau angajatorii dubioși despre care intenționam să mă documentez inițial.

Când unul din prietenii lui Akram, – un bărbat voluminos, încrezător, pe care îl voi numi Ahmed – ne-a auzit discutând teorii despre regimul lui Karimov, care ar putea fi în spatele bombardamentelor din Tashkent din anul 1999, s-a panicat. Dacă cineva ar afla, a spus el, ar fi arestat imediat.  Ahmed și un alt prieten care este acuzat de aceleași lucruri ca și Akram sunt atât de speriați încât au încetat să mai meargă la serviciu, de teamă să nu fie răpiți de serviciile secrete din Uzbekiztan, care operează și în Moscova.

Zece zile după ce l-am filmat pe Akram, m-a sunat și mi-a zis că se întoarce în Uzbekiztan. Am insistat să nu o facă, dar mi-a mărturisit că nu are de ales. Primise telefoane de amenințare de la Serviciul Național de Securitate Uzbek (SNB), iar pe 24 aprilie a plecat.

Imediat ce Akram a ajuns în Uzbekiztan, a fost arestat de SNB, declară familia și prietenii. Nimeni nu are permisiunea de a-l vizita. Prietenii și familia se tem că este torturat și că nu îl vor mai vedea niciodată.

Hamroev, din organizația Memorial, este de părere că lui Akram i s-a promis libertatea și spălarea onoarei. Altfel ,nu își explică de ce ar fi căzut în asemenea plasă, spune Hamroev. El crede de asemenea că Akram a fost pus față în față cu o alegere dificilă de tipul: vino acasă sau situația ta va fi mult mai gravă.