- Global Voices în Română - https://ro.globalvoices.org -

Un dialog despre comunicare –nu despre schimbări politice — în Iran

Categorii: Orientul Mijlociu și Africa de Nord, Iran, Spania, Libertatea cuvântului, Tehnologie, GV Advocacy
A cellphone charging station in Iran. Photo by Ben Piven via Flickr (CC BY-ND-SA 2.0)

O stație pentru încărcarea telefoanelor mobile în Iran.Fotografie de Ben Piven via Flickr (CC BY-ND-SA 2.0)

Jillian York [1], Mahsa Alimardani [2], și Fred Petrossian [3] au contrbui la acest reportaj.

Toată mass media occidentală pare a se concentra pe schimbările de regim politic din Iran–chiar și atunci când este vorba de accesul la informație. Totuși, pentru militanții pentru libertate online și pentru cercetători, problema principală nu este liderul Iranului, ci mai degrabă își doresc să deschidă un dialog despre modul în care Iranienii ar putea accesa cu ușurință tehnologiile de comunicare a informației,care îi conectează între ei, dar și cu restul lumii. Guvernul iranian a construit  un regim de politică pentru utilizarea internetului care reflectă complexitățile și contradicțiile care există în cadrul instituțiilor din Republica Islamică–acestea necesită atenție nu numai în ceea ce privește structurile de putere politică și de schimbare, dar și într-un context economic, social și cultural. 

Academicieni și cercetători în domeniul tehnic care sunt dedicați acestui mod de abordare, s-au întâlnit săptămâna trecută în cadrul evenimentului Iran Cyber Dialogue [4] în Valencia, Spania. Printre participanți, s-au numărat membri ai guvernului ,cum ar fi purtătorul de cuvânt persan pentru Departamentul de Stat al Statelor Unite, Alan Eyre [5]; reprezentanți ai companiilor,cum ar fi Scott Carpenter [6]  de la Google Ideas; membri ai societății civile ca Amir Rashidi [7] din cadrul Campaniei Internaționale pentru Drepturile Omului din Iran; și experți tehnici ca Dan Meredith [8] de la Open Technology Fund.

Collin Anderson [9],un cercetător online care a vorbit la acest eveniment, a pus accentul pe trei preocupări principale:dezvoltarea economică, securitatea națională și captura de reglementare. Lucrarea sa despre un panou intitulat “Tehnologia ca un catalizator” a ajutat dialogul să treacă mai presus de cadrul tipic al drepturilor omului. El a evertizat:“ Trebuie să fim preocupați de lucrurile mai puțin transparente,dar care permit un acces mai ușor.” În momentul de față, companiile iraniene ,precum și anumite entități guvernamentale, se bazează pe autorități de certificare din străinătate pentru securitatea site-urilor lor. Anderson a afirmat că acesta a fost un efort de stat legitim, deoarece recurgerea la certificate din străinătate crează o preocupare de securitate națională.

Golnaz Esfandiari [10], jurnalist și editor al popularului blog care raportează despre Iran, Persian Letters [11], a explicat contextul politic al regimului politic de Internet și a descris polaritatea cu privire la politica de internet care există între administrația Rouhani  și instituțiile din afara controlului președintelui, cum ar fi sistemul judiciar.

Jillian York [12], un membru al comunității Global Voices și director internațional pentru libertatea de exprimare în cadrul fundației Electronic Frontier, a adus în discuție o perpectivă mai largă din Orientul Mijlociu. York a evidențiat faptul că celelalte țări din regiune au aceleași probleme legate de libertatea online ca și cetățenii din Iran. De exemplu, Palestina are accesul la 3G restricționat de către Israel, ceea ce poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării economice. Mai mult de atât, la fel ca și Iran, Siria și Sudan au de suferit în urma sancțiunilor care restricționează importul și folosirea anumitor tehnologii.

Alte discuții se concentrează pe contradicțiile companiilor de Internet.Participanții au evidențiat companiile care militează public pentru libertatea de exprimare și pentru libera circulație a informației , însă mențin politici antagoniste față de utilizatorii iranieni. În discursul “Să avansăm: construind răspunsuri eficiente,” directorul organizației Impact Iran, Mani Mostofi [13],a observat că Twitter nu permite verificarea în doi pași pentru utilizatorii iranieni. Twitter a fost foarte deschis [14]în ceea ce privește accesul iranienilor la platforma lor nefiltrată în Iran.

Twitter afirmă că poate fi folosit de toată lumea din Iran, însă nu permite verificarea în doi pași, deci nu este securizat;aceasta este o contradicție.

Ahmed Shaheed [17], raportorul special al Națiunilor Unite privind starea drepturilor omului în interiorul Iranului, a declarat public: “ICT este viața mea.” El are accesul interzis în Iran și se conectează cu Iranienii cu ajutorul platformelor de genul Skype. Marietje Schaake [18], un olandez, membru al Parlamentului European, a explicat că modul de conectare la un VPN a fost primul sfat primit atunci când a ajuns în Teheran. Folosirea Facebook-ului zilnic de către Iranieni și participarea lor la parodii ale videoclipului “Happy” a lui Pharell Williams, indică faptul că iranienii aparțin culturii media globale.

Schaake remarcă:

We should plug in more knowledge about technology as a vital oxygen for Iranian people to connect to the rest of the world, while aware of our role about technologies that can be used for repression.

Ar trebui să răspândim mai multe cunoștiințe despre tehnologie. Ele sunt ca oxigenul vital pentru oamenii din Iran deoarece le-ar permite să se conecteze cu restul lumii și să fie în același timp conștienți de rolul nostru cu privire la tehnologiile care pot fi folosite ca unelte de represiune.