[1]Mama Nataliei Antonova’, Tatiana (dreapta), și sora geamănă a Tatianei, Natalya, în Crimea, în anii 1970. Imagine de Yuri Nifatov. (Folosită cu permisiune.)
“Lovitura finală a fost atunci când au postat poze sângeroase cu morți din Donbass pe pagina mea de Facebook, însoțite de comentariul: Pe acesta îl ai pe conștiință.Poți dormi noaptea? Puteam să răspund cu propriile-mi poze și acuzații,dar asta e ceea ce fac idioții. Prin urmare, am început să-mi blochez rudele.”
Nina este originară din St. Petersburg.Ea s-a căsătorit cu un kievean și s-au stabilit în Kiev cu ani în urmă. Acum se află într-un conflict cu apropiații de acasă,inclusiv cu tatăl ei vitreg, pe tema crizei din Ucraina.
Rețelele de socializare, care oferă o comunicare ușoară și rapidă, dar nu oferă oportunitatea de a privi cealaltă persoană în ochi, sunt considerate de Nina factorii principali care au determinat această amară și durabilă neînțelegere.
“Tatăl meu vitreg încă este drăguț cu mine la telefon,” spune Nina. “Mă suna în mod regulat și se interesează de nepoți… Nu vorbim despre faptul că l-am blocat și pe Facebook, și pe VKontakte [cea mai populară rețea de socializare din Rusia].”
Eleonora, o femeie din Moscova care are în jur de 30 de ani și utilizează Facebook, a postat recent despre dorința sa de a face donații pentru a ajuta civilii din zone ocupate de separatiști.
“Am lucrat în Kiev și postarea a atras atenția unora din foștii mei colegi,” mi-a zis Eleonora. “Aparent, ei nu mai reușesc să facă diferența între separatiștii înarmați și oamenii obișnuiți prinși în acest conflict, deoarece au început să mă acuze că aș vrea să susțin teroriștii din Donbass.”
Ca mulți oameni care se trezesc implicați într-o luptă amară online, Eleonora a descoperit o nouă față a oamenilor pe care credea că îi cunoaște.
“O fată cu care obișnuiam să ies la cafea după muncă mi-a zis: ‘Sper să mori’ și m-a blocat,”. “Am vrut să mă justific, dar nu mi s-a oferit această șansă.”
Eleonora se consideră un critic al Kremlinului și e de părere că Rusia a condus mișcarea separatistă în estul Ucrainei. “Nu sunt naivă,știu că nimic din toate acestea nu s-ar putea întâmpla făra armament și personal rus.” a mai zis ea.
Dar critica Eleonorei asupra Kremlinului nu este îndeajuns pentru a oferi un numitor comun cu anumiți vechi prieteni ai ei din Kiev. “Nu mă deranjează discuțiile în contradictoriu,” a adăugat ea. “Mă deranjează cînd oamenii se dezlănțuie isteric.”
Războiul informațional care are loc în momentul de față în Ucraina, au scos la iveală faptul că există mulți troli ruși angajați [2] care manipulează discuțiile. În majoritatea cazurilor, ei pot fi observați cu ușurință datorită lipsei lor de originalitate și adesea datorită greșelilor gramaticale.
Să considerăm fenomenul trolilor plătiți doar ridicol, ar putea fi, probabil, periculos. Dacă ești un scriitor care încă citește comentariile la propriile articole (din masochism,probabil), poate fi destul de usturător să întâlnești munți de insulte și acuzații.
Acești troli profesioniști vând iluzia unei societăți unite în jurul unei singure idei. Dacă întâlnești sute de comentatori ruși care spun că “Pe ruși nu ar putea să îi intereseze mai puțin de sancțiuni!” (cum am întâlnit eu), ai crede că există un real consens legat de această temă.Sondaje de renume însă, arată o cu totul altă realitate,—statistici realizate de Centrul Independent Levada demonstrează că 47% din ruși sunt îngrijorați sancțiunile și efectele lor le pot afecta planurile de viitor. [3].
Trolling-ul profesional, în acest sens, este doar o altă unealtă de manipulare. Prezintă o imagine denaturată intr-un mod convenabil.
[4]Natalia Antonova.
Însă, discutând despre criza din Ucraina cu mulți ruși și ucrainieni ultilizatori ai rețelelor de socializare, am realizat că trolling-ul personal are efecte mai grave decât cel profesional.
“Eram obișnuită ca oamenii să fie răutăcioși pe internet cu un deceniu în urmă, știi?” mi-a zis Nina. “Nu mă afectează când e vorba de un ratat oarecare. Însă îmi pasă atunci când e vorba de tatăl meu vitreg.”
Denis este un alt moscovit în a cărui familie, criza din Ucraina, a cauzat conflicte. Părinții lui s-au despărțit cu mult timp în urmă,iar tatăl său s-a recăsătorit cu o femeie din Ucraina.
“Tatăl meu a postat niște poze nevinovate cu mama mea vitregă pe VKontakte sau Odnoklassniki [o altă rețea de socializare populară în Rusia], iar fratele meu a numit-o, cu toată seriozitatea, o Banderită [cuvânt derivat din numele naționalistului ucrainean Stepan Bandera, acuzat de crime de război în Al Doilea Război Mondial],” a zis Denis.
“Lucrul cel mai amuzant e că mama mea vitregă, nu numai că este apolitică, dar nici nu are încredere în guvernul din Kiev,”mi-a zis Denis. “Și cred că dacă unchiul meu s-ar strădui să discute cu ea despre părerile ei, ar putea să se ințeleagă foarte bine. Dar e mult mai ușor pentru el să lase un comentariu jignitor. Și acum tatăl meu nu vorbește cu propriul său frate. Yay.”
Denis admite că certurile dintre tatăl său și unchiul său au început cu mult timp înainte de conflict, dar spune că acest conflict “a scos la iveală problemele din familia sa.”
Psihologul rus Lyudmila Petranovskaya, care a criticat in mod deschis ceea ce ea numește triumful nesăbuit al Rusiei asupra Ucrainei, a scris anul trecut despre nivelul crescut de violență în sociatate, inclusiv în mediul virtual [5]
După spusele lui Petranovskaya, propaganda televiziunii rusești cu privire la Ucraina este atât de gravă, încât ar putea fi catalogată drept “abuz emoțional în masă,” și, așa cum evidențiază ea, numărul știrilor false despre Ucraina este un asalt la adresa gândirii critice a națiunii.
În unul din articolele sale, Petranovskaya vorbește despre cum acest capitol din istoria Rusiei poate fi descris ca o vreme a deziluziilor [6]—pentru toți, de la protestatari pro-democrați până la suporteri conservatori ai cuceririi imperiale și ai gloriei. Și această deziluzie, așa cum evidențiază Petranovskaya, nu se limitează doar la politică și politicieni, ci se extinde pâna la oamenii dragi nouă.
O deziluzie similară este în floare și în Ucraina, unde după o revoluție violentă cauzată de disperare și după luni de luptă până la moarte, corupția este încă în floare. Și astefel, mii de ucrainieni plătesc cu viața pentru a permite unui grup restrâns de birocrați să continue ce a început președintele Victor Yanukovych.Nu e de mirare că versiunea printată a acestei știri [7] despre corupție publicată de ziarul Novoye Vremya a fost anunțată pe prima pagina cu titlul simplu și succint: “NEMERNICILOR.” [8]
Amărăciunea plutește în aer și afectează relațiile interumane—așa că nu am fost surprinsă când Eleonora mi-a zis povestea despre fosta ei colegă din Kiev care i-a urat moartea pe Facebook.
Ce poți face într-o situație de genul acesta?Ce faci atunci când îți afectează relațiile cu oamenii care contează pentru tine?
Presupun că oricine îți spune că speră să mori, nu ți-a fost prieten de la bun început. Și chiar nici unele rude nu se dovedesc a fi prieteni prea loiali în final.
Dar Petranovskaya, care afirmă că este timpul să fim uniți si să fim realiști în legătură cu situația actuală, are de asemenea dreptate, bineînțeles. Într-un final, oamenii, vor fi nevoiți să fie constructivi. Presupunând că nu se vor omorî reciproc.
Poate cel mai bun sfat vine din partea lui Denis:
“Trebuie să ne păstrăm simțul umorului,” spune el. “Chiar dacă tatăl meu nu vorbește cu unchiul meu, eu încă țin legătura cu verișorii mei. Și ei spu mereu: ‘Este tatăl tău un Banderit nebun?’ Iar eu răspund, ‘Bine, dar al tău are o pasiune pentru Putin? Și apoi trecem la alte subiecte de discuție, care merită cu adevărat discutate.”